Povestiri dintr-un razboi urban

Imagine articol

Un cartel international al drogurilor criminal si un conflict violent domin` un oras columbian care se zbate pentru normalitate.

Puzderia de lumini tocmai incep sa se aprinda, pe masura ce oamenii instariti din Medellín, care locuiesc pe fundul vaii, se intorc de la lucru in blocurile lor sclipitoare. Dar aici, sus, printre cablurile electrice-pirat si baracile improvizate cocotate pe deal, se afla celalalt Medellín, unde circa 65% din cei trei milioane de locuitori ai orasului traiesc intr-o lume a violentei perpetue.

Cea mai mare parte a saracilor din Medellín provin din satele din jur, de unde oamenii au fugit ca sa scape de razboiul civil din Columbia, vechi de 60 de ani. Conflictul a inceput in anii '40 intre taranii saraci, campesinos, si proprietarii de pamant bogati, dar s-a transformat (in special dupa extinderea comertului cu droguri in anii '70) intr-o confruntare generalizata salbatica, cuprinzand in cele din urma si Medellínul, centru traditional al industriei textile si al afacerilor columbiene.

Pana de curand, orasul era cunoscut atat drept capitala mondiala a crimei, cat si ca sediu al regelui drogurilor, Pablo Escobar, care a condus ani de-a randul cartelul cocainei din Medellín si a otravit orasul cu armata lui de narcotraficantes, furnizori de droguri, politisti corupti si asasini. Politia l-a impuscat pe Escobar pe un acoperis acum zece ani, dar mostenirea lui e pretutindeni, din Barrio Triste – “Cartierul Tristetii”, aflat in centru, cunoscut pentru aurolacii care bantuie strazile ca niste fantome -, pana in El Poblado, zona comerciala extravaganta si bine pazita din sudul orasului.

In tot orasul, localnicii, asa-numitii paisas, traiesc intr-o lume in care gruparile paramilitare de dreapta au preluat prin forta controlul de la gastile de cartier ce se razboiau intre ele si de la gherilele de stanga, iar moartea a devenit un mod de viata. Dar adevarata poveste a Medellínului nu e despre cum mor oamenii, ci despre cum reusesc sa supravietuiasca – cu un amestec tipic paisa de umor si disperare, si uneori chiar de speranta.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*