Balan – un oras la rascruce

Imagine articol

Lui Liviu Carausu i se spune Mami. Toata lumea din Balan il stie de Mami pentru ca in subteran era cel mai grijuliu dintre toti. Are 39 de ani, a lucrat in mina de la 18 ani si a fost electrician minier 19 ani, 3 luni si vreo 20 de zile.

Pare mai tanar decat este, doar parul incaruntit ii tradeaza varsta. Mami face parte din ultimul val de disponibilizati de la intreprinderea de exploatare miniera din localitate, iar de la ultimul lui sut au trecut o saptamana si trei zile.

Isi da seama ca ajutorul financiar, care variaza pentru fostii angajati, in functie de vechime, de la 120 la 210 milioane de lei vechi, si salariile lunare compensatorii, carora li se adauga si ajutorul de somaj, nu reprezinta decat o solutie temporara. “N-o sa raman asa, nu pot… Am obosit de atata odihna. Am doua saptamani de cand nu lucrez. Noaptea nu dorm si azi-noapte pe la trei am deschis televizorul”.

Fata de ceilalti fosti colegi, Mami e norocos, pentru ca, slava Domnului, stie o meserie. Zice ca ar putea face si un avion daca-i dai schema. Dar acum e dus pe ganduri. Tace si trage din cand in cand din tigara, la care ar trebui sa renunte, pentru ca, in urma cu trei ani, a fost depistat cu silicoza – o mostenire a anilor de subteran. “In perioada comunismului, minerii erau o clasa privilegiata. Acum, cand te intreaba colegii unde te duci, le spui: Inainte, ca inainte era mai bine” – spune Mami.

Cand in Balan a inceput exploatarea minereului de cupru, prin anul 1785, oamenii, veniti de prin apropiere (din Sandominic, Tomesti si Odorhei), si-au facut aici adaposturi ca niste colibe, in timp ce altii preferau sa mearga la casele lor in fiecare seara. Prin anul 1801 au aparut minerii calificati, iar un an mai tarziu au inceput sa vina si familii.

Proprietarii minei sustineau material scoala primara, pe care elevii o paraseau insa de timpuriu pentru a lucra la mina, si tot ei, impreuna cu minerii, retribuiau medicul. Inchiderea minei din acest an nu este un caz exceptional, pentru ca, de-a lungul timpului, a mai fost inchisa de cateva ori, fie din cauza scaderii continutului de metal al minereului extras, fie a importului de cupru din strainatate la un pret inferior celui de la Balan sau a neintelegerilor legate de conditiile de munca.

Intre timp, populatia a crescut constant si in cele din urma, in 1968, micuta localitate a fost declarata oras. In ultimii ani, mina nu si-a mai putut vinde produsul, iar exploatarea ei a devenit paguboasa. “Produci 1.000 de lei, dar cheltuiesti 4.000” – explica ultimul director al minei, Lászlo Szasz.

Autoritatile din Balan asteapta ca in perioada urmatoare, sub pretextul ecologizarii, sa se declanseze jaful de fier vechi, mai ales ca inchiderea subteranelor va ascunde furturile. Dupa ecologizare si postecologizare, tot ce a fost la Intreprinderea de Exploatare Miniera Balan se va scoate la licitatie, se va vinde catre comunitate, iar daca nu se vor gasi cumparatori, cladirile se vor demola.

Balanul este acum in situatia sutelor de orase monoindustriale din Romania care ar putea fi condamnate la moarte o data cu intreprinderea in jurul careai s-au construit.



1 Comment

  1. pacat de orasul acesta,si tata si-a petrecut aproape toata viata in acest oras dar nu s-a ales cu nimic decit cu o pensie de mizerie din cauza ca autoritatile de nimic ptr ca asa le putem spune nu isi fac datoria asa cum furau pe timpul lui ceasca asa fura si acum ptr ca sint niste incapabili,dobitoci,hoti si retardati mintal care nu stiu decit sa duca lumea de ripa,si sa se gindeasca doar la buzunarele lor,
    cum sa le umple mai repede,cu banii de pe spinarea muncitorilor care cind intrau in SUT stiau cind intrau dar nu stiau cind mai ieseau de sub pamintul neiertator care din cind in cind nu ierta pe nimeni nici tinar nici batrin nu puteai sa te pui cu el,dar am spus prea multe,daca retardatii mintal care erau si se afla inca la conducere,si au buzunarele pline cu BANI FURATI totul e bine PENTRU EI !!!!!! pentru noi mai putin.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*