Inima urbana a Indiei

Imagine articol

Unii numesc mahalaua Dharavi o plaga jenanta in centrul capitalei financiare a Indiei. Locuitorii ei o numesc acasa.

Toate orasele din India sunt zgomotoase, dar nimic nu se compara cu decibelii emisi zi si noapte, fara incetare, de Mumbai, fostul Bombay, unde traficul nu se opreste niciodata si claxoanele suna intruna.

Zgomotul nu e insa o problema in Dharavi, mahalaua unde forfotesc un milion de suflete si unde pana la 18.000 de oameni se inghesuie pe un singur acru de teren. La caderea noptii, in strafundurile labirintului de ulicioare, prea inguste chiar sI pentru paraiturile ricselor cu motor, mahalaua e la fel de linistita ca o poiana inverzita.

Odata ce te obisnuiesti cu ideea de a imparti 28 m2 de podea cu 15 oameni si nenumarati soareci, te cuprinde un ciudat sentiment de relaxare – ah, in sfarsit un moment in care sa gandesti limpede. De obicei, Dharavi este numita “cea mai mare mahala din Asia”, un atribut indoielnic, uneori exagerat pana la “cea mai mare mahala din lume”.

Asta nu-i adevarat. Cartierul Neza-Chalco-Itza, din Ciudad de Mexico, are de patru ori mai multi locuitori. In Asia, Orangi Township, din Karachi, intrece Dharavi. Chiar si in Mumbai, unde aproximativ jumatate din populatia in rapida crestere, de 12 milioane, a orasului traieste in ceea ce eufemistic se cheama “locuinte informale”, alte mahalale intesate rivalizeaza cu Dharavi ca marime si mizerie.

Totusi Dharavi ramane unica printre mahalale. Un cartier situat chiar in centrul Mumbaiului, care pastreaza incarcatura emotionala si istorica a unui Harlem subcontinental – un centru de 2,5 km2 al tuturor lucrurilor, geografic, psihologic, spiritual.

Locatia sa l-a facut, de asemenea, un bun imobiliar foarte cautat in Mumbai, un oras care simbolizeaza sperantele Indiei de a deveni un rival economic al Chinei. Intr-adevar, pe o planeta unde jumatate din omenire va locui in curand in orase, fortele in actiune din Dharavi sunt ca o fereastra nu numai catre viitorul oraselor Indiei, in plina dezvoltare, ci si catre spatiul urban de pretutindeni.

Intrebati orice locuitor mai vechi – unele familii sunt aici de trei sau chiar mai multe generatii – cum a aparut Dharavi, si ei va vor spune: “Noi l-am construit.” Ceea ce nu e departe de adevar. Pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, aceasta zona din Mumbai era o mlastina de mangrove, locuita de pescarii koli.

Cand mlastina s-a umplut (cu frunze de cocos, peste putrezit si deseuri umane), pescarii koli au ramas fara locurile lor de pescuit – aveau in scurt timp sa se reorienteze catre contrabanda cu bauturi alcoolice -, dar spatiul a devenit disponibil pentru altii.

Populatia kumbhar a venit din Gujarat pentru a intemeia o colonie de olari. Tamilii au sosit din sud si au deschis tabacarii. Mii de oameni au venit din Uttar Pradesh sa lucreze in industria textila, aflata in plin avant. Rezultatul este cea mai diversa mahala, probabil cel mai divers cartier din Mumbai, cel mai divers oras al Indiei.

Stai o vreme pe ulicioara Rajendra Prasad Chawl, lata de un metru, si te familiarizezi cu ritmurile locului. Sunetul matinal al cantecelor religioase este urmat de zgomotul apei. Pana de curand, putini oameni din Dharavi erau bransati la conducta de apa.

Locuitorii precum Meera Singh, o femeie diforma care traieste pe aceasta straduta de 35 de ani, mergeau odinioara mai bine de un kilometru si jumatate ca sa ia apa pentru spalatul si gatitul de zi cu zi. La cismeaua indepartata, femeia trebuia sa-i plateasca pe batausii locali ca sa-si umple si ea galetile. Asa merg lucrurile in zona crepusculara birocratica a locuintelor informale.

Lipsiti de servicii publice din cauza statutului lor ilegal, locuitorii din mahalale raman adesea la mana mafiei locale. Exista batausi si cand e vorba de apa, si cand e vorba de electricitate. In aceasta privinta, locuitorii din Rajendra Prasad Chawl sunt norocosi.

La ora actuala, prin diverse incropeli si improvizatii pe care si le-au facut singuri, aproape toate locuintele de pe strada au propriul robinet de apa. Si azi, ca in orice alta zi, locuitorii dau drumul furtunurilor ca sa spele strada, in timp ce stau in pragul casei si se spala pe dinti. Asa se trezeste Dharavi.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*