Palongii argintii din Thailanda

O familie palong recoltează frunze de ceai de pe lotul său de 20 de ari. 10 kg – cât se strânge într-o zi – valorează cam 25 $. Foto: Bogdan Croitoru

Au dat drogurile pe ceaiul Fratelui mai Mare

Text: Catalin Gruia

Jeepul se târa ca un melc prudent, pipăind încet cu farurile oameni și gropi. Am ajuns pe înserat la bariera proaspăt vopsită a punctului de control, care marchează intrarea în satul palong No-Lae, de pe granița dintre Myanmar (Birmania) și Thailanda. Dintre copiii care jucau fotbal cu o minge de ratan, soldați înarmați ne-au făcut semn să trecem.

Ploaia fină ca un nor de ceață pudra verdele muntelui terasat, pe care sunt aliniate tufe de ceai, straturi de legume și căpșuni. Până relativ recent, aici se întindeau lanurile de opiu ale faimosului Triunghi de Aur al drogurilor – zona de graniță dintre Thailanda, Laos și Myanmar.

Palongii argintii au migrat aici din sud-estul statului Shang, Myanmar, în 1984, pentru a scăpa de luptele dintre insurgenții comuniști și trupele guvernamentale. Ministerul Pădurilor din Thailanda le-a dat atunci în folosință 40 de hectare. Dar cum această suprafață abia dacă le ajungea primilor imigranți, pentru cei din valurile următoare n-a mai fost pământ deloc. Unii au început să lucreze cu ziua prin satele vecine, cultivând porumb, orez sau opiu. Traficanții lui Khun Sa, fostul lord al drogurilor din Triunghiul de Aur, au reapărut, forțându-i pe alții să lucreze din nou pentru ei.

Majoritatea triburilor care au migrat în ultimul secol în nordul Thailandei – circa 1 milion de oameni – erau cultivatori tradiționali de opiu, mutându-se din loc în loc cam o dată la 2-3 ani, defrișând și incendiind pădurea ca să curețe terenul pentru plantațiile de opiu. în urmă cu peste 30 de ani, regele Bhumibol Adulyadej al Thailandei a venit în regiune și a început să planteze flori, legume și pomi fructiferi chiar lângă câmpurile de opiu ale triburilor. Muntenii, folosiți ca forță de muncă ieftină de către traficanți, au văzut cum unele dintre culturile regelui erau mai profitabile decât opiul și s-au apucat să le imite. Așa a început proiectul regelui, care voia să ajute triburile, să stopeze traficul de droguri, migrațiile și degradarea mediului într-o zonă-tampon de la granița cu Myanmarul.

În 1989, reprezentanți ai Proiectului regal de la Ang Khang au venit în No-Lae, sfătuind oamenii să planteze pomi fructiferi și legume – iar mai târziu căpșuni și ceai –, în locul culturilor tradiționale de opiu. Stația Regală de Cercetări Agricole Ang Khang, sub tutela căreia lucrează și palongii din satul No-Lae, e unul dintre cele 36 de centre de dezvoltare ale Proiectului regal, răspândite în 5 provincii din nordul Thailandei. Dacă inițial obiectivul era găsirea unor culturi alternative care să determine triburile să renunțe la culturile de opiu, pe măsură ce proiectul a crescut, aceste stații de cercetare au devenit un fel de Frate mai Mare, care îi ajută pe munteni cu sfaturi, expertiză agricolă, material săditor, transport și piață pentru desfacerea produselor.

Seara, în fața barului ca o gheretă, câțiva palongi s-au așezat în semicerc pe pământul roșiatic, în jurul unui tehnician thailandez de la stația regală, care le vorbea despre experimentele cu noi hibrizi de legume, ce puteau fi plantați în anul următor. A doua zi, oamenii au coborât spre plantațiile de ceai.

Într-o zi obișnuită de muncă, o familie de palongi recoltează de pe lotul său, de numai 20 de ari, cam 10 kg de frunze (ân valoare de 25 $), pe care le duce la centrul de colectare al Stației Regale de Cercetări Agricole Ang Khang. Jumătate e pentru fermier, jumătate pentru Proiectul regal. Pentru a putea supraviețui, unii palongi plantează și în Myanmar orez și porumb pentru consumul propriu, sub ochii înțelegători ai grănicerilor. La 4 km de sat, autoritățile thailandeze au construit o școală, unde învață și 96 de copii palong. începând din clasa a treia, pe lângă materiile obișnuite, elevii au ore suplimentare privind pregătirea ca ghizi, protecția mediului și apărarea militară.

Un studiu al Tribal Research Institute Chiang Mai arată că în nordul Thailandei trăiesc 2.324 de palongi în 459 de gospodării.

Ei nu au obținut cetățenia și nu posedă pământul pe care-l cultivă. Numai copiii care se nasc aici devin cetățeni thailandezi. Deocamdată, doar 5 copii din sat au cărți de identitate.

Din cauza mișcărilor de du-te-vino peste o graniță cu probleme, autoritățile thailandeze continuă să-i privească suspicioase, considerându-i o amenințare la adresa securității naționale și niște distrugători ai pădurii.

În încercarea de a controla migrația ilegală, soldații thailandezi fac un recensământ anual al populației din sat. în unele triburi, există familii cu rude peste graniță, în Myanmar, care trăiesc din cultivarea opiului și care ajung să se implice în traficul de droguri. Palongii, a căror migrație este ultima recunoscută oficial în Thailanda, se tem atât de tare de expulzare, încât sunt – cum îi descria un oficial thailandez – „cei mai ascultători dintre munteni“.

În ultimii ani, la triburile asistate de Proiectul regal au fost introduse alegeri democratice. „Sunt cu 3-4 candidați în fața adunării și întreb: cine vrea să fie X șeful satului? Toată lumea ridică mâna. Cine îl vrea de șef pe Y? Toată lumea ridică mâna“ – spune Makoon Techasopon, general manager la Ang Khang Nature Resort. în No-Lae, autoritățile locale thailandeze, care voiau să scape de vechiul șef deoarece avea legături cu traficanții, s-au folosit de un șiretlic. Au pus primul pe listă pe cel mai destoinic dintre palongi și, cum a fost unanimitate din prima, nu i-au mai întrebat pe votanți și de ceilalți.

Sub perdeaua de fum, turtită de plăcile de azbociment ale acoperișului, Jea Ring, șeful satului No-Lae, ales în mod democratic acum 6 ani, aprinde focul în mijlocul casei simple de bambus. „Inovațiile și sprijinul Proiectului regal din ultimii ani ne-au făcut viața mai bună“ – spune el.

Alți palongi

Aproximativ 600.000 de palongi trăiesc în Myanmar și peste 12.000 în China.

În urma plecărilor dintr-un No-Lae neâncăpător, în Thailanda s-au format alte 6 mici sate palong. Acestea tind să se specializeze în turism, pentru a supraviețui.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*