Dulăii războiului

Un sanitar din Primul Război Mondial pansează un căine militar rănit. Foto: Harriet Chalmers Adams/National Geographic Society/Corbis

Editorialul lunii iunie 2014

Asociem imaginea câinelui utilitar militar cu buldogii fioroși, cu pieptar cu țepi,  folosiți în bătălii medievale, cu ochii injectați ai mastifilor, care nici cu capul despicat nu-și descleștau fălcile crispate de pe gambele inamicilor. Câini formați și deformați să ucidă.

Dar iată, câinii de război despre care se vorbește în acest număr sunt mai degrabă câini ai păcii. Pentru ei, găsirea unei bombe este o joacă, sunt prietenoși, caută minele periculoase pentru a fi recompensați cu o mângâiere, cu o vorbă bună. Instructorii lor, care îi însoțesc în misiuni, militari căliți, formați la școala severă a infanteriei marine, se expun acelorași primejdii, doar că ei și le asumă conștient.

Însă dresajul lucrează și invers. Candoarea și iubirea inocentă a câinilor se transmit oamenilor. Durii devin sensibili la devotamentul canin, care îi umanizează.

Poate că autorul nu a urmărit asta, dar povestea lui Zenit și a instructorului său, Jose Armenta, este o fabulă emoționantă despre absurditatea războiului.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*