Ce facem cu Dracula?

Imagine articol

Faptul ca Bram Stoker si-a chemat vampirul din Transilvania este un motiv de frustrare pentru multi nationalisti, in timp ce pragmaticii spun ca Romania ar trebui sa profite de situatie pentru a-l transforma pe Dracula intr-un agent de turism care sa aduca bani tari.

Text: Catalin Gruia

Desi Dracula e un bestseller mondial, la el acasa contele a ramas necunoscut pana foarte recent. In Romania profund rurala, multi oameni nu au auzit inca de el. Cartile cu vampiri au fost interzise aici, ca fiind reprezentative pentru Occidentul “decadent”. Dracula s-a tradus in romaneste abia dupa caderea comunismului. Nicolae Paduraru era unul dintre putinii romani care auzisera de Dracula prin anii ’70.

Pe atunci student la litere care cocheta cu turismul, Paduraru isi aminteste de un jurnalist de la Daily Mirror, aparut la Otopeni rosu, transpirat, fluturand cartea In Search of Dracula: “Uite, e calda, abia a aparut. Du-ma repede la Castelul lui Dracula. Vreau sa fiu primul care ajunge acolo.” Cum nu stia nimeni pe unde ar putea fi acest castel, englezul le-a aratat pe harta. Au ajuns intr-o zi cetoasa la baza ruinelor fantomatice ale cetatii lui Vlad Tepes, de la Poienari.

“Desi se mai facusera apropieri in cateva articole obscure in anii 1960, fuziunea contelui fictional cu voievodul istoric a inceput in 1972, odata cu publicarea bestsellerului In Search of Dracula, de Radu Floresscu si Raymond McNally, istorici care au argumentat ca Bram Stoker si-a bazat vampirul pe Vlad. Aceasta speculatie a prins, devenind “un lucru de bun-simt” – spune scriitoarea Elisabeth Miller, expert in fenomenul Dracula.

Stoker s-a decis pentru numele Dracula dupa ce a citit in lucrarea lui William Wilkinson, fost consul britanic la Bucuresti, An Acount of the Principalities of Wallachia and Moldova (1820), o propozitie care i-a aprins imaginatia: “In valaha, Dracula inseamna diavol.” Wilkinson a inclus cateva referiri vagi despre un voievod Dracula, care a luptat impotriva turcilor in secolul al XV-lea. Nu era acolo nici o referire la numele Vlad sau la pasiunea lui pentru trasul in teapa. Nici nu apare in romanul lui Stoker vreo mentiune asupra acestor lucruri. Irlandezul doar a imprumutat numele.

„E extraordinar cum, pornind de la acest nume – Dracula – s-au construit cinci secole mai tarziu doua mituri diametral opuse: cel al vampirului si cel al principelui ideal pentru romani, Vlad Tepes“ – spune istoricul Lucian Boia.

In 1995 a avut loc in Romania primul Congres mondial Dracula. Ziarele romanesti au ingropat sub un val de dispret congresul si pe participanti – academicieni si cercetatori seriosi -, catalogati drept o adunatura de “vampirologi”. Chintesenta avalansei de articole generate de acest congres se concentreaza intr-un editorial din 21 martie 1995 al lui Octavian Paler.

In opinia lui, suntem tara lui Dracula, fie ca ne place sau nu, si ne alinam demnitatea jignita de indiferenta si ignoranta strainilor aratind lumii ca exista macar un domeniu in care nu avem rival – cel al vampirilor. Dracula nu e un mit romanesc – scrie Paler -, e un mit care ne-a fost impus. Dar cum aceasta nebunie a devenit mondiala, de ce nu l-am transforma pe Dracula intr-un agent de turism?

Faptul ca Stoker si-a chemat vampirul din Transilvania e evident un motiv de frustrare pentru multi romani. O vreme a fost in voga teoria istoricului Vasile Barsan, care acuza un complot maghiar impotriva lui Vlad Tepes pus la cale de catre regele Matei Corvin in secolul al XV-lea – caruia i-a fost adaugata o tusa vampirica in secolul al XIX-lea de catre Arminius Vambery, savant si spion ungur care ar fi fost informatorul lui Stoker – si imortalizat pe marele ecran in secolul al XX-lea de actorul de origine maghiara Bela Lugosi.

Adevarul e insa ca la vremea cand Bram Stoker isi scria romanul, Transilvania nu facea parte din Romania, ci din Imperiul Austro-Ungar, iar rolul jucat in Dracula de Romania si de romani e minim. “Sunt cateva referiri geografice, ca Galati, Bucuresti, raurile Prut si Siret; un marinar roman pe Demeter, nava care il aduce pe Dracula in Anglia; cativa mateloti romani la bordul Tarinei Catherine, pe care Dracula se intoarce acasa.

Contele insusi se declara secui si descendent al lui Attila. In discutia cu Harker, cade chiar in “obiceiul tarii sale de a pune patronimicul primul”, o caracteristica a limbii maghiare” – spune Elisabeth Miller.

 

Citeste articolul intregral in revista National Geographic.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*