Islanda este definită de topirea gheţii şi foc subteran. Acum 1.000 de ani, acestea au inspirat viziunea de sfârşit de lume a unui poem păgân: „Soarele se înnegreşte, pământul se scufundă în mare, stele fierbinţi sunt prinse în vârtej; aburul se adună aprig, focul se aruncă în sus, mai sus decât însuşi cerul.“
Foto: Jonas Bendiksen
Leave a Reply