Ucraina

Imagine articol

Indraznetul salt spre democratie al Ucrainei a uluit lumea, dar se va ridica el oare la inaltimea promisiunilor?

Cand Viktor Iuscenko se trezeste la fiecare revarsat de zori pentru a incepe cea mai lunga zi din viata lui, se uita bine in oglinda. “Presedintele nu se recunoaste – marturiseste un consilier din cercul lui de apropiati. Pentru el, e imposibil sa puna de acord fata din oglinda cu omul din interior”. Pentru milioane de compatrioti ai sai insa fata lui Iuscenko – umflata, plina de ciupituri si foarte palida – este un simbol potrivit pentru pamantul lor mult incercat, marcat de trecut, dar care a reusit sa supravietuiasca.

Ani de zile, Iuscenko a asteptat sa vina si timpul lui. Sub regimul intunecat al fostului presedinte, Leonid Kucima, Ucraina, o natiune de 46 de milioane intr-o tara mai mare decat Franta, se transformase intr-un fief al clanurilor regionale si al baronilor locali pusi pe jaf. Reformatorii au initiat atacuri timide impotriva puterii, insa tara era prizoniera unui regim criminal, postat in fruntea unui stat postsovietic in deriva.

Pentru ucrainenii care tanjeau sa scape din umbra Rusiei si sa se alature restului Europei si Occidentului, Iuscenko era ultima mare speranta. Apoi, parca la un semnal, a venit confruntarea lui Iuscenko cu moartea. In zilele tensionate dinaintea alegerilor prezidentiale din 2004, candidatul Iuscenko s-a imbolnavit grav si a trebuit sa fie dus de urgenta la tratament in strainatate.

Medicii austrieci au descoperit cauza suferintei care era sa-i fie fatala: otravirea cu dioxina. Iuscenko a supravietuit, dar a ramas desfigurat, ceea ce a alimentat furia impotriva vechiului regim, banuit de multi ca ar fi ordonat asasinarea lui Iuscenko.

Insa in loc sa-l ucida, rivalii lui s-au pus, fara voia lor, in slujba revolutiei sale. O declaratie a rasunat in intreaga Ucraina, dupa instalarea lui Iuscenko la putere: Ia stoiav na Maidani! Inseamna “Eu am fost in Piata”.

Piata Independentei, din inima Kievului. Declaratia inseamna si “am fost acolo, am aparat libertatea, am dreptul sa ma astept la o schimbare”. In timpul acelor saptamani tensionate de iarna, cand vechiul regim incerca sa falsifice alegerile iar viitorul atarna in cumpana, ucrainenii, tineri si batrani, au inundat capitala, intemeind un oras de corturi in piata si ocupand bulevardul central al Kievului, Kresciatik, care joaca si rolul de strada principala a Ucrainei.

Saptamani la rand, lumea a urmarit acest impas, intrebandu-se daca va izbucni un razboi civil intre vestul Ucrainei, bastionul lui Iuscenko, si jumatatea estica a tarii, unde traiesc majoritatea celor opt milioane de etnici rusi ai Ucrainei. Razboiul nu a izbucnit. Incercuiti de brigazi mobile de politie, protestatarii si-au aparat teritoriul in mod pasnic. Singurele lor arme au fost bannere, tricouri, fulare si baloane, toate de culoare portocalie. Se nascuse “Revolutia Portocalie”.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*