Noile ziduri chinezesti

Sediul Televiziunii Centrale Chineze (CCTV) Arhitect: Rem Koolhaas si Ole Scheeren, de la OMA, Olanda/Beijing | Termenul de finalizare estimat – 2009 Turnurile inclinate, de 234 de metri, ale CCTV se unesc pentru a forma o bolta, „simbolizand colaborarea“ – spune arhitectul Ole Scheeren. Parte a unui complex de 600.000 de metri patrati, care rivalizeaza cu Pentagonul, acest gigant temerar incununeaza cartierul de afaceri al Beijingului.

Odata cu apropierea Olimpiadei, China forteaza limitele arhitecturii pentru a-si pregati balul de debut.

Text: Ted C. Fishman

Pranzul muncitorilor care construiesc Turnul China World Trade Center, din Beijing, incepe la 11:45. Mii de barbati purtand casti de protectie se revarsa de pe santierul cladirii cu 74 de etaje, cea mai inalta din oras. Cei mai multi se asaza sa manance chiar pe trotuar.

Altii se indreapta catre un stand cu mancare, unde o farfurioara cu supa de intestine de oaie costa 14 centi. Domnul Wang, venit dintr-un sat din provincia Henan, conduce o echipa care instaleaza canale de ventilatie la primele 30 de etaje ale cladirii. Casca prea stramta sta pe crestetul capului sau nemaipomenit de mare si se clatina cand vorbeste si mai ales cand rade.

Wang, la 51 de ani, are un trup vanjos si o expresie increzatoare, insa multi membri ai echipei sale sunt adolescenti abia sositi de la coada vacii. Ca sef, raspunde pentru greselile lor, asa ca uneori le zoreste instruirea cu sutul.

Wang si echipa sa fac parte dintr-o armata de peste un milion de muncitori, in mare parte necalificati, care au contribuit la transformarea Beijingului in, poate, cel mai intins santier din istorie, cu mii de proiecte in derulare. Pe vremuri, un peisaj urban dominat de Orasul Interzis imperial si de monumentalele dar mohoratele cladiri publice, Beijingul a fost cuprins de febra zgarie-norilor.

In ultimii 30 de ani, China a inregistrat o crestere medie anuala a PIB de aproape 10%, propulsata de melanjul dintre tehnologia de nivel mondial si o mana de lucru numeroasa si ieftina.

Aceeasi dinamica a transformat China intr-un teren de joaca al arhitectilor, prima data in Shanghai, in anii ’90, cand orizontul s-a umplut de blocuri-turn, iar acum in Beijing, care construieste frenetic, pregatindu-se pentru Jocurile Olimpice din august 2008.

Cele mai recente cladiri din Beijing forteaza limitele estetice si tehnologice, fiecare punand-o in umbra pe cea anterioara. Cele mai importante proiecte apartin unor arhitecti straini: clientii chinezi tanjesc dupa inovatii si le vaneaza in afara tarii – spune arhitectul american Brad Perkins, fondator al firmei Perkins Eastman, din New York.

In timpul Revolutiei Culturale a lui Mao, arhitectii erau mai degraba tehnicieni decat artisti (chiar termenul arhitect era considerat burghez), iar firmele de arhitectura private erau o raritate pana acum un deceniu. „Apeland la straini ca mine – spune Perkins –, chinezii recupereaza 30 sau 40 de ani din experienta de care n-au avut parte.“

 

Muncitorii prost platiti le permit, in schimb, arhitectilor straini sa proiecteze structuri care ar fi prea costisitoare acasa, cu acoperisuri decorative, dantelarii complicate si tehnologii indraznete. Linia gratioasa a Turnului China World Trade Center, bunaoara, e data de un sistem inovator de contravantuiri, care ii confera rezistenta impotriva miscarilor seismice si a vanturilor puternice, precum si de jaluzelele de sticla, proiectate pentru a profita la maximum de lumina zilei.

Insa arhitectii turnului, Skidmore, Owings & Merrill, au folosit si o tehnologie aplicabila de catre echipe care lucreaza in cea mai mare viteza. Peretii de sticla ai cladirii sunt prefabricati, in loc sa fie taiati la fata locului, asa cum s-ar intampla daca ar exista muncitori calificati.

Folosind echipe uriase care lucreaza nonstop, arhitectii straini ajung sa-si vada proiecte majore finalizate intr-un timp remarcabil de scurt, adesea in trei pana la patru ani. „Unii chinezi, inclusiv arhitect i, cred ca tara lor a devenit poligonul de testare a armelor arhitectilor din Vest“ – spune Perkins. Timp de secole, conducatorii Chinei au remodelat capitala pentru a-si demonstra puterea.

Orasul Interzis a fost construit in secolul al XV-lea pentru a dovedi legatura conducatorilor din dinastia Ming cu cerul. O gramada de sali, stadioane si bulevarde largi, in stil sovietic, au rasarit in anii ’50 si ’60, in urma ascensiunii partidului comunist, ca simbol al puterii colective a muncitorilor si al controlului absolut exercitat de Mao. Astazi, Beijingul, simbol national, e remodelat ca orasul global al Chinei.

La inaugurarea noilor cladiri, oficialilor le place sa vorbeasca despre structurile care intruchipeaza puterea „blanda“ a tarii. Cei din afara – spune mesajul – nu trebuie sa se teama de China ca de o natiune agresoare. Acest mesaj transpare cel mai evident in frenezia constructiilor de 40 de miliarde de dolari prilejuita de Jocurile Olimpice, un soi de bal de debut al Chinei.

Cladirile spun ca China e mare si puternica, dar si inventiva, sofisticata si deschisa. Sa ne gandim la trei dintre cele mai proeminente noi structuri: una e un stadion care arata ca un cuib de pasare, alta e un centru acvatic care seamana cu un cub albastru din bule, iar cea de-a treia, un centru artistic de forma unui ou si ma- rimea unui cvartal. Cuiburi, bule de aer si oua – o China excentrica, abordabila.

 Exista apoi „gogoasa rasucita“, sediul gigantic si uluitor al CCTV, postul guvernamental de televiziune. Inca nefinalizata, cladirea are la varf doua sectiuni in consola, care se unesc la 162 de metri inaltime. Locuitorii cu simt practic ai Beijingului isi intind gaturile si se intreaba cu voce tare daca turnurile oblice nu se vor prabusi.

O nemultumire se face adesea auzita: multe dintre aceste structuri sunt proiectate pe gustul strainilor, nu pe cel al chinezilor. „China nu are incredere in propriile proiecte, iar oamenii prefera sa incerce ceva nou – observa Du Xiaodong, editor la revista Chinese Heritage, din Beijing.

Ceea ce rezulta nu are nicio legatura cu imprejurimile, iar cea mai recenta cladire din lume sta alaturi de cateva dintre cele mai vechi, ca langa niste straini.“ Unul dintre neajunsurile Beijingului e ca boomul imobiliar a distrus majoritatea vechilor cartiere de hutong, case traditionale, ai caror ocupanti sunt adesea mutati cu forta pentru a face loc unor proiecte care imbogatesc oficialitatile locale si pe antreprenori.

Pei Zhu si Tong Wu, arhitectii chinezi care au proiectat centrul digital de comanda al Jocurilor Olimpice, se numara printre putinii care incearca sa conserve si sa adapteze ce a mai ramas din vechiul oras. In loc sa demoleze si sa construiasca pe ruinele cartierelor istorice, acestia vor lua o fabrica de pe vremea lui Mao si o vor reface, creand curti si pereti de sticla cu perspectiva asupra vechiului oras.

Aceasta abordare reface Beijingul ca oras al pietonilor. Mai presus de orice, ea echilibreaza vechiul si noul, o combinatie adecvata pentru o capitala in tranzitie. Cat despre domnul Wang, probabil ca se numara printre cei un milion sau mai bine de migranti care se vor intoarce acasa sau isi vor gasi o alta slujba inca inainte de inceperea Olimpiadei. Cand televiziunile vor incepe sa filmeze, panoramele futuriste ale orasului nu-i vor mai cuprinde si pe muncitorii care le-au construit.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*