Un vot pentru democratie

Foto: B & C Alexander

Cu numai două secole în urmă, cea mai mare parte a lumii era condusă de monarhi, iar votul era un privilegiu rar. Chiar și în SUA, prima democrație modernă, votul era rezervat în general bărbaților albi care dețineau proprietăți.

Gînditorul politic francez Alexis de Tocqueville era totuși convins că o „revoluție de neoprit“ către egalitate era pe cale de a se înfăptui. El credea că aceasta progresa cel mai rapid în SUA, unde a făcut o vizită în anii 1830 pentru a vedea viitorul omenirii. Cu toate acestea, pînă la sfîrșitul secolului al XIX-lea nici una din națiunile lumii nu acordase cetățenilor săi sufragiul universal – dreptul de vot pentru fiecare era departe de a deveni realitate. Iată și secolul al XX-lea. După primul război mondial, pe măsură ce monarhii și imperiile se prăbușeau, iar votul femeilor căpăta amploare, cetățenilor din emisfera nordică li s-a acordat dreptul de vot. În emisfera sudică, coloniile europene au devenit independente după cel de-al doilea război mondial; o dată cu întemeierea lor ca națiuni, a venit, treptat, șI dreptul de vot.

Pînă în primăvara acestui an, cînd populația de culoare din Pretoria a votat pentru a treia oară în alegerile prezidențiale (dedesubt), sufragiul universal se răspîndise pe tot globul (harta). Dar una e votul, și alta e să asiguri alegeri libere, corecte și competitive – baremul minim stabilit de politologi pentru a define democrația. Iar democrația liberală, cea de care se bucură multe națiuni occidentale, necesită chiar mai mult: libertatea de expresie, o presă liberă și domnia legii. Vestea bună este că, dacă democrația a fost ținută în loc de neacordarea dreptului de vot, ea este de asemenea în plină afirmare. Experții spun că ne aflăm în mijlocul unui val de democratizare datorită dezvoltării economice, accesului sporit la educație, apariției unei clase mijlocii internaționale, pătrunderii mai mari pe piața liberă și progresului tehnologic, care a adus celor mai mulți oameni de pe planetă cuceririle democrației. Astăzi, din cele 192 de țări ale lumii 117 sunt considerate democrații electorale, conform Freedom House, o organizație care promovează democrația peste tot în lume. Dar nu există un model unic pentru o democrație funcțională.

Participarea la vot, de exemplu, variază foarte mult, iar analiștii dezbat semnificația acestui fenomen. Reprezentarea femeilor în organismele alese este o problemă spinoasă. De obicei, aceasta se situează cu mult sub procentul femeilor în totalul populației, fiind mai aproape doar în țări ca Ruanda și statele nordice unde partidele politice sau legea cer ca un anumit procentaj din candidați să fie femei.

Viitorul poate aduce versiuni diferite ale democrației, pe măsură ce sistemul este acceptat de națiuni cu culturi nonoccidentale. Bruce Gilley, autorul volumului Viitorul democratic al Chinei, prevede că democrația se va instaura în această țară pe măsură ce reformiștii din conducere vor răspunde la presiunile maselor. Cercetătorii chinezi caută deja soluții pentru a ridica nivelul democrației – cum ar fi metode, altele decât alegerile, prin care să li se dea cetățenilor un cuvânt de spus în formularea politicilor guvernamentale. Iar unele state aflate acum în tranziție între vechiul sistem de guvernare și democrație e posibil să nu atingă niciodată acel nivel. În unele cazuri, spune cercetătorul Thomas Carothers, elitele politice aflate în lupta pentru putere, considerate de către cetățenii obișnuiți corupte și urmărindu-și doar propriile interese, își pasează, pur și simplu, controlul guvernării prin alegeri, fără a aborda însă problemele reale ale națiunii.

În alte cazuri, partidele dominante manipulează alegerile, pentru a se menține la putere. Anul acesta, în Rusia guvernul a transportat urne cu elicopterul la distanțe enorme, pînă în taberele siberiene, ca să poată vota și păstorii de reni. În același timp însă a ținut și presa sub un control strict, iar unii critici acuză că guvernul votat de electoratul rus nu este altceva decît o „autocrație aleasă“. Specialiștii sînt de accord că democrația e sistemul care oferă cele mai mari speranțe de promovare a drepturilor individuale. Totuși, într-un articol de mare ecou publicat în 1997 în revista Foreign Affairs, Fareed Zakaria scria că impunerea pripită a votului în țări care nu au o tradiție stabilă a bunei administrări, a respectului pentru drepturile omului și pentru domnia legii duce la guverne predispose la abuz de putere și, uneori, la promovarea divizării etnice. Un asemenea tip de democrație „nu e numai nepotrivit – avertizează Zakaria –, ci chiar periculos“. Poate că alegerile s-au răspîndit pe tot globul, dar un număr de națiuni se văd confruntate cu o provocare și mai dificilă – să creeze un guvern care să-și reprezinte cu adevărat poporul.

Text: KAREN E. LANGE

Publicat in revista National Geographic Romania, Noiembrie 2004.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*