Furnicile-buldog

Imagine articol

Neinfricata si razboinica, furnica-buldog, de 25 mm, din Australia, isi foloseste vederea agera si acul veninos pentru a urmari si a suprima prada formidabila.

 

Text: Mark W. Moffett

 

Intr-o luna de observatii asupra furnicilorbuldog-rosii (Myrmecia gulosa), entomologul Robert Taylor si cu mine am descoperit ca acesti pradatori solitari pandesc adesea langa flori pentru a ataca albinele, uneori inhatandu-le chiar din aer.

Imagineaza-ti o viespe cu aripile rupte si vei avea o reprezentare reusita a unei furnici-buldog. Asemanarea nu este o coincidenta. Furnicile au evoluat, se crede, cam cu 140 de milioane de ani in urma, din stramosi de tipul viespilor.

Unele studii recente arata ca furnicile-buldog au aparut nu mai devreme de acum 100 de milioane de ani, impreuna cu alte specii de furnici, ca o adevarata explozie cauzata de expansiunea plantelor cu flori.

Cu toate acestea – cred unii experti -, ele exemplifica anatomia si comportamentul stramosului arhetipal pe care l-au avut toate furnicile: un corp mare cu picioare lungi, vedere agera, intepaturi veninoase si obiceiuri oarecum solitare. In timp ce specimenele fosile dezvaluie faptul ca furnicilebuldog au fost candva raspandite pe tot globul, astazi ele se gasesc doar in Australia.

Expertul in materie Bob Taylor m-a dus intr-o zona impadurita cu eucalipti, la sud de Sydney, pentru a urmari furnicile-buldog-rosii, ce cuibaresc acolo in solul nisipos. Le-am gasit vanand albine si alte specii de furnici, in special furnici-dulgher.

Acestea sunt o prada periculoasa, pentru ca furnicile mai “avansate”, precum cele dulgher, pot chema rapid ajutoare trimitand semnale chimice tovaraselor din cuib – un comportament care lipseste furnicilor-buldog. Cu vederea lui superioara, un vanator buldog poate ocoli rapid o furnica-dulgher, sarindu-i in spate si infigandu-si acul veninos inainte ca victima sa aiba vreo sansa de contraatac. Primitive – poate. Dar isi fac treaba.

 

 

Pentru a surprinde imagini ale vietii furnicilor-buldog sub pamant, eu si Taylor am construit un cuib artificial in marime naturala si l-am populat cu o colonie luata din natura, cu tot cu regina. Am suflat dioxid de carbon prin intrarea in cuib pentru a adormi furnicile, apoi am inceput sa sapam nebuneste, adunand furnicile pe masura ce inaintam cu sapatul.

Ici-colo, ascunzatori de larve si pupe zaceau in niste camere cu fundul plat. Le-am colectat si pe astea. Dar regina unei colonii de furnici-buldog se refugiaza spre cel mai indepartat capat al cuibului la cea mai mica alarma.

 

Cand, in sfarsit, am capturat- o, la vreo 2 m adancime, furnicile se trezisera, iar noi tremuram din cauza intepaturilor repetate. Dupa ce am lasat colonia cateva zile sa se acomodeze in cuibul artificial, mi-am petrecut urmatoarele cateva saptamani observand fata mai blanda a acestor insecte feroce.

 

Furnicile-buldog actioneaza solitar in afara cuibului si chiar in interiorul sau, tinandu-se la distanta una de cealalta mai mult decat majoritatea speciilor. Insa comportamentul in colonie e guvernat de acelasi altruism neobosit ce caracterizeaza toate furnicile. Lucratoarele adulte acorda atentie rudelor mai tinere grasute, fara picioare, inca in stadiul de larva, separandu-le dupa varsta si marime si hranind cu insecte si oua infertile progenitura de larve flamande.

 

Cand o larva a crescut suficient, lucratoarele o acopera cu grija cu particule de nisip, pe care aceasta le va utiliza ca pe o schela pentru a se infasura intr-o capsula matasoasa. Dupa cateva zile, lucratoarele dezgroapa coconul cu pupa care creste in interiorul sau. La cateva saptamani, cand noul adult se zbate sa iasa, o sora taie coconul cu mandibulele sale lungi si zimtate si-l ajuta.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*