Omizile ucigaşe, carnivore perfecte

Viteza mortală şi strînsoarea de fier ajută această omidă Eupithecia sp. să apuce şi să devoreze o voinică muscă de fruct în Hawaii. Relativ rare, omizile carnivore posedă un arsenal extraordinar de adaptări pentru prins prada. Foto: Darlyne A. Murawski

Carapace blindate, mirosuri seducătoare, camuflaje artistice sînt printre instrumentele folosite de omizile carnivore.

În Hawaii, unele vînează deghizate în bucăţi de scoarţă. Altele trăiesc în Danemarca, în subteran, „dădăcite“ de furnici. O specie australiană invadează cuiburile furnicilor verzi de copac (Oecophylla smaragdina), devorîndu-le puietul. Asemenea apetit pentru pradă este foarte neobişnuit: dintre cele aproximativ 160.000 de specii de fluturi şi molii cunoscute, mai puţin de un procent sînt carnivore, consumînd de obicei insecte cu trup moale şi păianjeni. Unele-şi încep existenţa hrănindu-se cu o anumită plantă, optînd apoi pentru o anumită specie de insectă.

Pânda tăcută

Gata de atac, un vierme solitar (omidă a moliei Eupithecia orichloris) se confundă cu o frunză de pin răsucit, din insula hawaiană Maui. Lîngă capul său, şase picioare ascuţite ca acele pot să apuce şi să manevreze cu îndemînare prada. Perii şi nervii senzitivi de pe spatele omizii pot detecta cea mai fină atingere. O termită inocentă o atinge uşor. Haţ! Într-o zecime de secundă, omida se răsuceşte şi înşfacă termita, apoi îşi înfulecă metodic prada. Moleşită, cu burta plină, atîrnă satisfăcută, dînd gata ultimele îmbucături, în timp ce antenele capului retezat al termitei se zbat alături.

Toate cele 20 de specii de Eupithecia cunoscute în Hawaii se camuflează, aproape confundîndu-se cu mediul lor. Unele par licheni, muşchi sau pete ale frunzelor. Dintre sutele de specii de Eupithecia existente peste tot în lume, cele mai multe se hrănesc exclusiv cu flori şi fructe. Hawaii este singurul loc unde ele sînt carnivore – o ciudată modificare evolutivă.

Deghizată într-o rămurică, Eupithecia staurophragma înhaţă un leu al furnicilor. Atacă răsucindu-se, iar chingile picioarelor dinapoi o ţin ancorată în timp ce se luptă cu prada zburătoare. Aceste carnivore pot fi şi mofturoase, abandonînd o pradă prea mare, cu corp prea dur sau nu destul de gustoasă ca să merite efortul.

Inamic interior

Omida roşcată Maculinea alcon omoară lejer şi mănîncă o larvă de furnică Myrmica sp., în timp ce o furnică stă în apropiere, supraveghind cuibul. Rar observat, acest mod de hrănire are la bază mirosul.

În insula daneză Læso, fluturele Maculinea alcon îşi începe viaţa sub forma unui mic ou alb pe o genţiană de mlaştină. După ce eclozează, omida se hrăneşte cu floarea timp de circa două săptămîni, după care cade pe pămînt. Învelişul ceros de hidrocarburi ce îi acoperă corpul miroase aproape identic cu larva furnicii Myrmica sp. Păcălite de miros, furnicile vor confunda omida cu una de-a lor şi o vor căra în cuib. Aici o vor alimenta de bună voie, gură la gură, cu un lichid regurgitat, pe care omida şi-l suplimentează hrănindu-se cu puietul furnicilor. Îndată ce devine fluture, trebuie să părăsească repede cuibul, desfăcîndu-şi aripile şi reluînd ciclul.

Omida Liphyra brassolis pradă cuiburile furnicilor verzi de copac să le mănînce puii. Văzută prin sticlă, ronţăie o larvă de furnică pe care o ţine strîns cu picioarele din faţă. Tegumentul dur, dar flexibil al omizii apără ţesuturile moi de muşcăturile furnicii.

Vicleana evadare

Să scape de furnicile furioase a devenit o artă pentru Liphyra brassolis. În stadiul de omidă, acest fluture australian protejat se hrăneşte exclusiv cu larvele furnicii Oecophylla smaragdina. O dată ieşit din cocon, fluturele adult este vulnerabil la atacul mortal al furnicilor, care pot năpădi şi devora intruşii. Tîrîndu-se să iasă din cuib, fluturele leapădă grămezi de solzi provizorii de pe suprafaţa aripilor, antene şi abdomen. Solzii se lipesc de furnici, provocînd confuzie. Numai speciile de fluturi care se hrănesc în cuiburi de furnici au aceşti solzi provizorii, o remarcabilă adaptare. După ce un fluture îşi desface aripile să se usuce, găseşte un partener. Ouăle lor vor fi depuse în apropierea unui cuib de furnici verzi de copac, ţinta viitoarei generaţii carnivore.

Text: Darlyne A. Murawski

(Articol publicat în ediţia revistei National Geographic din iunie 2003)

Galerie de imagini:



1 Comment

  1. hmmm…mi se pare ca aceste omide nu sunt asa de periculoase , adica lol la mn la scoala sunt mult mai periculoase :|….sunt 2 :|….e ff ciudat ..:(

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*