Viezuri melivori

Arătîndu-şi colţii, un pui de viezure melivor mîrîie, respingînd încercarea mamei de a recupera o îmbucătură din şarpele de la cină. În urma primului studiu pe termen lung al viezurilor în sălbăticie, doi cercetători sud-africani dezvăluie viaţa dură din spatele reputaţiei feroce a micului carnivor. Foto: Colleen şi Keith Begg

Mărime mică, atitudine impunătoare.

Cînd Deşertul Kalahari se răcoreşte, în amurg, un viezure şi puiul său încep să caute hrană. Cu ajutorul Institutului de Cercetare a Mamiferelor, de la Universitatea din Pretoria, şi al Fundaţiei pentru Animalele Periclitate, am stabilit o zonă de studiu de 1.500 km2 în Parcul Transfrontalier Kgalagadi (administrat în comun de Africa de Sud şi Botswana) şi am petrecut aproape 6.000 de ore observînd comportamentul viezurilor sălbatici. I-am văzut înfruntîndu-şi duşmanii, împerechindu-se, crescîndu-şi puii şi vînînd prada, de la insecte la reptile şi rozătoare.
Viezurii sînt faimoşi pentru duritatea lor. (Forţele Armate din Africa de Sud îşi numesc transportoarele blindate ratels, denumirea în afrikaans a acestor animale.) Dar am descoperit că sînt departe de a fi indestructibili. Leii şi leoparzii îi ucid frecvent. Înclinaţia viezurilor de a devasta stupii de albine (de unde li se trage şi numele) duce la conflicte cu producătorii de miere, dintre care unii împuşcă, prind cu capcane sau otrăvesc animalele pe care le suspectează de distrugerea stupilor. Femelele au un singur pui o dată şi, cu toate că-şi îngrijesc puiul mai mult de un an după naştere, jumătate din numărul puilor cad victime prădătorilor sau mor de foame pînă să devină independenţi.

Text: Colleen şi Keith Begg

(Articol publicat în ediţia revistei National Geographic din septembrie 2004)

Galerie de imagini:



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*