Fălci tari

Eremorhax Joshuaensis. Strîngînd-o între fălcile sale uriaşe, un păianjen solifug mănîncă o şopîrlă în Deşertul Mojave. Foto: Mark W. Moffett

Puţin cunoscuţi şi rapizi ca fulgerul, păianjenii solifugi au cele mai puternice fălci din deşert.

O creatură mică, stranie s-a holbat la mine, apoi a dat buzna înapoi în vizuina sa, în timp ce soarele răsărea peste deşert în Israel. Cu ochi de mărgele, trup păros şi fălci bombate ca antebraţele lui Popeye, era ceva ca de coşmar. M-am apropiat de el cu prudenţă, deoarece păianjenii solifugi, chiar neveninoşi fiind, pot avea o muşcătură dureroasă pentru oameni şi mortală pentru pradă. Carnivori zeloşi, atacă insecte, rozătoare, şopîrle, şerpi şi păsări mici, imobilizîndu-le cu fălcile ce pot ajunge la o treime din lungimea corpului printre cele mai mari, la dimensiunile lor, din lumea animalelor. Mînuindu-le ca pe o combinaţie cleşte-cuţit, ei îşi mestecă victimele cu o mişcare de ferăstrău pînă devin o pastă. Apoi secretă o enzimă care lichefiază carnea, pe care o absorb în stomac.
Nefiind chiar scorpioni, aceşti prădători sînt solifugi, membri ai arahnidelor, clasă ce include păianjeni, acarieni, căpuşe şi scorpioni adevăraţi. Cunoscuţi şi ca păianjenii soarelui şi numiţi păianjeni-cămilă în Africa de Nord şi Orientul Mijlociu, datorită spatelui lor cocoşat, păianjenii solifugi pot avea pînă la 55 g şi peste 13 cm între picioarele unei perechi. Majoritatea celor 1.100 de specii sînt nocturne. Alergînd noaptea peste nisipuri, cu viteze uimitoare, par să nu cunoască frica.

Text: Mark W. Moffett

(Articol publicat în ediţia revistei National Geographic din iulie 2004)

Galerie de imagini:



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*