Trei ecosisteme în Marea Japoniei

Un pește-fluture ia o pauză, pentru ca un labrid-bicolor să-i curețe pielea. Japonezii sunt de multă vreme intrigați de asemănările dintre modelul alb-negru al peștelui-fluture și imprimeul kimonoului de samurai. Foto: Brian Skerry

Apele din largul coastelor pot fi reci, temperate sau tropicale. Dar indiferent de temperatură, viața marină este surprinzătoare.

Razele soarelui pătrund prin crăpăturile din gheață. Împodobite de alge ca de niște giuvaeruri, bucăți mai groase strălucesc ca smaraldul. Personajele acestui tărâm înghețat încep să apară: un melc translucid și albastru înoată; un pește roz, cu o coadă ca evantaiul unei gheișe; un pește-scorpion portocaliu aprins, coborât parcă direct dintr-un desen animat cu Pokemoni.

Această lume de sub ape îl așteaptă pe fotograful Brian Skerry, care se mișcă greoi pe plaja unui orășel de pescari numit Rausu, din Nord-Estul Japoniei. Îmbrăcat în costum de scafandru cu glugă și înarmat cu butelie de aer, furtunuri, dispozitiv de reglare și 14,5 kg de balast, el își pune înotătoarele și își scufundă încet fața în apă, ca să se poată obișnui cu cele –1,7°C. Buzele îi amorțesc. Și apoi, cu aparatul de fotografiat în mână, Skerry se scufundă printre sloiurile de gheață în apele Mării Ohotsk, la granița cu Peninsula Shiretoko.

Pentru cei mai mulți oameni, Japonia e o colecție compactă de insule mari, dar harta ne arată că lucrurile stau altfel. Japonia se întinde pe 2.400 km și cuprinde peste 5.000 de insule. Uscatul și marea se amestecă pe aceste distanțe uriașe, alcătuind cel puțin trei ecosisteme diferite. În Nordul înghețat, vulturii-de-mare, cu o deschidere a aripilor de 2 metri, și crabul-regal-de-Alaska cutreieră mările acoperite de ghețuri ale îndepărtatei Peninsule Shiretoko. În apele centrale, mai blânde, ale Peninsulei Izu și Golfului Toyama, la numai câteva ore cu mașina de zgârie-norii din Tokyo, mișună calamarul-sclipitor și cresc păduri de corali-cu-corpul-moale. În Sudul înmiresmat, la aproximativ 800 km de Tokio, pești-fluturi delicați și rechini-tigru-de-nisip uriași împart recifele de corali din Insulele Bonin, un arhipelag de peste 30 de insule.

Curenții oceanici care scaldă țărmurile Japoniei, cu ape cu temperaturi între aproximativ –1°C și 30°C, sunt esențiali pentru această diversitate marină. Curenții aduc, de asemenea, țării o serie de recorduri mondiale. Puternicul Curent Kuroshio propulsează ape calde spre nord, permițând recifelor de corali să prospere acolo unde, în mod normal, n-ar fi posibil. Curentul Sahalin de Est aduce apele reci mai aproape de Japonia, Peninsula Shiretoko fiind astfel cel mai sudic loc unde marea îngheață iarna.

Acești curenți nu doar controlează temperatura apei, ci transportă și specii marine îndepărtate. Țărmurile vulcanice ale Japoniei sunt brăzdate de golfuri –  explică Robert van Woesik, profesor la Institutul de Tehnologie din Florida. Pe insulele înconjurate de recife de corali, lagunele „acționează ca niște mănuși de baseball care prind corali și larve de pești.“

Ca în multe dintre oceanele lumii, aceste ecosisteme sunt în pericol. Japonia își umple lagunele pentru a crea mai multă suprafață de uscat, pe care să poată construi. În acest caz, larvele de pești, crabi și corali își continuă drumul, fără a se mai stabili în acele locuri.

Deocamdată, după cum arată fotografiile lui Brian Skerry, abundența vieții oceanice este înfloritoare. Ieșit la suprafață din apele înghețate, el e recunoscător pentru ceainăria de pe plajă. Dezbrăcându-se de echipament, se așază pe podea și se încălzește sorbind o supă miso, contemplând ninsoarea. Și în tot acest timp, peștele-scorpion portocaliu înoată mai departe, iar ghețurile strălucesc verzui în apele mării.  —Juli Berwald



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*