Expediție la Cernobîl

Ce a mai rămas din parcul de distracții din Cernobîl. Foto: Cristian Lipovan

Fotograful Cristian Lipovan află poveștile clădirilor abandonate și surprinde locuri neatinse de ani de zile. 

La proiectul PLACES SUFFERING am început să lucrez din anul 2013, când am descoperit o serie de clădiri abandonate care m-au impresionat foarte tare. De atunci, caut pe internet astfel de clădiri și călătoresc pentru a le fotografia.

Piscina olimpică unde se organizau competiții naționale și internaționale. Foto: Cristian Lipovan
O fostă grădiniță. Foto: Cristian Lipovan

Mă fascinează ideea de a intra în astfel de clădiri, pentru a le afla povestea, pentru a afla ce s-a întâmplat acolo și din ce motiv au fost abandonate. Când intru în aceste locuri, parcă mă întorc în timp și încerc să-mi imaginez acele vremuri, să simt trăirile oamenilor care au trecut pe acolo. De fiecare dată când merg într-o locație nouă, mă cuprind emoțiile pentru ceea ce pot găsi sau ce mă poate întâmpina. Am găsit tot felul de lucruri neatinse de ani de zile, lăsate la voia întâmplării, de la documente, fotografii, tablouri, veselă, bani, haine, jucării, până la animale moarte, mumificate.

De multe ori, am fost nevoit să mă cațăr pe clădiri, să sar ziduri înalte sau să intru prin cine știe ce beciuri întunecate. Acele locuri, care încă îți mai exprimă ceva și încă mai au o încărcătură spirituală sunt foarte greu de găsit, nimeni nu îți dă niciun indiciu despre ele, tocmai pentru că foarte multe au fost vandalizate sau incendiate. Niciodată nu am luat și nu am distrus nimic în locurile prin care am umblat. Este oarecum o regulă respectată de fotografii de acest gen: “Leave nothing but footprints, take nothing but photos“ pe care vreau să o respect și eu.

În urmă cu 30 de ani, această clasă a fost evacuată în câteva minute. Multe obiecte au rămas neatinse de atunci. Foto: Cristian Lipovan
Autobuz abandonat în curtea poliției. Foto: Cristian Lipovan

Am intrat în foarte multe clădiri abandonate, de la case țărăneşti cu acoperişuri de paie, la vile, conace, hoteluri, fabrici, biserici, cripte, castele, penitenciare, cazinouri, școli, spitale ori parcuri de distracții.

Am explorat locuri abandonate din România, Franța, Belgia, Olanda, Italia, Germania, Ucraina, iar anul acesta urmează Cehia și din nou Cernobîl și Italia. În același timp, mă documentez și mă pregătesc pentru Fukushima, Japonia, unde plănuiesc să ajung în primăvara lui 2019.

Graffiti în incinta turnului de răcire de la centrala nucleară. Foto: Cristian Lipovan
Se spune că muzica alină durerea, că umple o cameră. Dar ce faci când te afli într-o încăpere plină de singurătate? Foto: Cristian Lipovan
Una din camerele de la maternitate. Foto: Cristian Lipovan

Expediția la Cernobîl

Expediția la Cernobîl am plănuit-o cu foarte mult timp înainte de plecare, chiar din perioada în care am început să lucrez la proiectul PLACES SUFFERING. Am analizat toate situațiile și riscurile la care mă pot expune, iar până la urmă am ajuns la concluzia că nu e chiar așa periculos cum se spune. Important este să respecți câteva reguli de bază care ți le impun acolo.

Pentru a intra în zonă, e nevoie de un permis special, pe care l-am obținut de la un ghid local. Sunt mulți care riscă, încercând să intre prin efracție, dar sunt prinși foarte ușor, pentru că toată zona este înconjurată de armată, sunt multe puncte de control și filtre. Totul e foarte foarte strict. Autoritățile își fac datoria și te verifică de fiecare dată când intri și când ieși din zona contaminată, pentru siguranță. De centrală m-am apropiat la câțiva zeci de metri, e destul de periculos, pentru că radiațiile sunt încă destul de mari. Este nevoie de un costum special de protecție de care eu nu am dispus.

Am stat două zile și două nopți, am explorat de dimineața până seara fără pauză. A fost epuizant, dar în același timp am trăit momente pe care nu o să le uit toată viața mea. Am reușit să surprind într-un singur oraș: case, apartamente,  spitale, școli, grădinițe, hoteluri, fabrici, blocuri foarte înalte, parcul de distracții, stadionul, sediul poliției și al pompierilor, radarul DUGA, toate abandonate.

Ce a mai rămas într-un salon de spital. Foto: Cristian Lipovan
Așa arată o parte din orașul Pripyat de la înălțime. În depărtare se vede sarcofagul așezat peste reactor. Foto: Cristian Lipovan

În Cernobîl momentan locuiesc 400 de oameni, iar la centrală lucrează în permanență 2000 de oameni. Pentru mine a fost o experiență de neuitat cu emoții profunde și foarte puternice. Anul acesta, la sfârșitul lunii martie, organizez o tură foto acolo. Iubesc acel loc și o să mă întorc ori de câte ori mi se face dor, pentru că nu consider că e un pericol.

Despre autor

Foto: arhiva personală

Cristian Lipovan s-a născut la Gherla, în 1982.

Pasiunea pentru fotografie, care îl ține mereu pe drumuri, a început în urmă cu 8 ani când și-a cumpărat primul aparat DSLR. În prezent locuiește în Cluj.

Îi poți urmări proiectul Places Suffering pe site și pe facebook.

 

 

Text, foto: Cristian Lipovan

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*