Stiinta uraganelor

Imagine articol

Cand cel mai cumplit uragan inregistrat vreodata in Atlantic se napusteste spre tine, un fotoliu asezat sub o copertina din lemn si tabla ar putea sa para o varianta nefericita de adapost.

Dar aici s-a refugiat Don E. (“Prefer sa nu-mi dau si numele de familie.”) cand Uraganul Wilma a lovit Florida de Sud, pe 24 octombrie anul trecut, la ora 6:30 dimineata. Pentru Don si un amic al sau, ziua de lucru abia incepea la Jimbo's Place, o pravalie darapanata care vinde bere si momeli pentru pescari, pe tarmul micii Insule Virginia, din Miami.

“Odata ajunsi aici, nu am avut incotro si a trebuit sa asteptam sa treaca” – spune Don razand usor. Jimbo seamana cu o maghernita abandonata. Dar, fie printr-un noroc, fie datorita unei structuri nebanuit de robuste, a supravietuit furiei Uraganului Wilma. Din fericire, vanturile isi diminuasera viteza de la 295 de kilometri pe ora in larg, la 195 de kilometri pe ora.

Totusi Wilma a lasat aproape toata Florida de Sud fara energie electrica. In urmatoarele doua saptamani, un generator si pungi cu gheata din donatii au tinut pravalia deschisa – singurul loc de pe insulita unde vizitatorii erau siguri ca gasesc o bere rece si un salut prietenos.

Wilma a stabilit un nou record in plin sezon de recorduri nelinistitoare. La sfarsitul lui august, Katrina a omorat peste o mie de persoane si a lasat in ruine o mare parte din New Orleans si zonele de coasta invecinate. Pagubele au depasit o suta de miliarde de dolari – cel mai costisitor dezastru natural din istoria SUA -, iar pretul platit in vieti distruse este incalculabil.

Rita, in septembrie, a rivalizat cu Wilma ca intensitate si a devastat coasta golfului in vestul Louisianei si estul Texasului. Aceste trei furtuni-monstru au facut parte dintr-o succesiune fara precedent de uragane in Atlantic – in total 15.

Cu un total de 27 de furtuni tropicale care au primit nume, 2005 a fost primul an in care meteorologii si-au epuizat lista de 21 de nume, pregatita in fiecare sezon pentru cicloanele din Atlantic, si au fost nevoiti sa recurga la alfabetul grecesc pentru cele produse mai tarziu.

Pepiniera de uragane din Atlanticul de Nord raspunde ciclului climatic natural printr-o perioada de explozie, estimata sa dureze cel putin un deceniu, daca nu chiar mai mult. Si, dincolo de toate acestea, pandeste posibilitatea sumbra ca fenomenul de incalzire globala sa faca aceste furtuni mai puternice.

Ca toate fenomenele meteorologice, uraganele sunt alimentate de caldura – caldura marilor tropicale saturate de soare, care potenteaza furtunile, trimitand fronturi de aer cald si umed, ce se napustesc spre zona superioara a atmosferei, mai rece, asa cum se napusteste fumul in sus pe horn.

Cand aerul inconjurator este absorbit la baza furtunii, rotatia Pamantului ii imprima o miscare de rasucire, creand o spirala de benzi de ploaie. Aceste cozi de bici ale furtunii au forta maxima acolo unde converg intr-un inel de aer care se ridica si se roteste, ochiul furtunii, care include si zona fara nori.

Uraganele (numite taifunuri in vestul Pacificului si cicloane tropicale in Oceanul Indian) se pot propulsa la o altitudine de 15.000 de metri sau chiar mai mult, unde aerul in urcare izbucneste, pana la urma, in jeturi spiralate de nori cirus, expulzate parca de o teava de esapament.

Cel mai mare taifun al tuturor timpurilor, Tip, produs in Pacific in 1979, a provocat vijelii pe o raza de peste o mie de kilometri. Chiar si un uragan mediu acumuleaza in vanturile sale o energie de aproximativ 1,5 mii de miliarde de wati – cam jumatate din intreaga capacitate energetica mondiala.

Un lucru a fost clar in 2005: conditiile erau ideale pentru a obtine uragane. Din iunie pana in noiembrie – sezonul oficial al uraganelor din Atlantic – buletinele si avertizarile venite de la Centrul National pentru Uragane (NHC), din Miami, au curs unele dupa altele.

Dar momentul cel mai graitor s-a produs pe 29 noiembrie, cu o zi inainte de sfarsitul oficial al sezonului, cand directorul NHC, Max Mayfield, si alte oficialitati au transmis un raport preliminar. Chiar in timp ce autoritatile recitau sumbrul pomelnic al puterii si distrugerii, meteorologul de serviciu de la NHC depista furtuna tropicala Epsilon, care tocmai se pregatea sa se transforme in uragan dezlantuit.

Totusi 2005 a fost doar o continuare a unei tendinte incepute in 1995. Din cauza unui climat tropical care a adus ape mai calde si a redus schimbarile de directie a vanturilor, Atlanticul a dat nastere unui numar neobisnuit de uragane in noua din ultimele unsprezece sezoane. “Suntem de 11 ani in ciclul de activitate intensa – spune meteorologul NOAA Gerry Bell -, dar nu va pot spune daca va mai dura inca zece ani sau inca treizeci.”

Dezbaterile continua, uraganele si ele, lovind coastele tot mai dens populate. Acest lucru – spune Landsea – este in sine un motiv de ingrijorare. “Modificarile din societate sunt la fel de importante, daca nu si mai importante decat incalzirea globala sau chiar ciclurile naturale – spune el.

Cand populatia vulnerabila se dubleaza la fiecare 20 sau 30 de ani, acest lucru va provoca dezastre. Avem o problema grava chiar daca uraganele nu se schimba catusi de putin.”



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*