Prognoze pentru toată lumea

Foto: China Daily

Extremele meteo au măturat planeta în 2012.

Text: Alexandra Popescu

Europa a suferit sub cel mai crunt val de frig din ultimii 26 de ani. Brazilia a fost afectată de cea mai gravă secetă din ultima jumătate de secol, în timp ce Statele Unite au experimentat cele mai calde 12 luni din istoria înregistrărilor meteo și au suferit pagube de 100 de miliarde de dolari în urma uraganului Sandy. Musonii puternici și taifunurile au devastat nord-estul Myanmarului și arhipelagul filipinez.
În funcție de magnitudine, aceste evenimente continuă să provoace dispute științifice privind legătura lor cu schimbările climatice globale și sunt folosite în revitalizarea periodică a  lobby-ul de mediu. Însă dincolo de incertitudini științifice și amânări ale guvernelor, realitatea comunităților afectate nu poate fi contestată. Comisia Interguvernamentală pentru Schimbări Climatice subliniază că variabilitatea vremii va crește, iar extremele meteo se vor îndesi în următoarele decenii.
La sfârșitul anului trecut, organizația Germanwatch a publicat cel mai recent top al vulnerabilității statelor la evenimente climatice. Indexul Riscurilor Climatice pe 2013,  calculat în funcție de pierderile umane și materiale suferite între 1992 și 2011, arată că opt din cele mai expuse 10 națiuni sunt state în curs de dezvoltare, cu venituri reduse, Hondurasul, Myanmarul și Nicaragua ocupând primele trei locuri.

În aceste condiții, Peter Webster, profesor de științe ale Pământului la Institutul de Technologie din Georgia, Atlanta, atrage atenția în revista Nature că țările în curs de dezvoltare trebuie să-și îmbunătățească prognozele meteo pentru a face față unui viitor din ce în ce mai zbuciumat și ca să prevină crizele umanitare. Impactul dezastrelor în țările cu mijloace financiare reduse este mult mai profund resimțit comparativ cu statele dezvoltate. Conform lui Webster, deși doar 5% din numărul cicloanelor anuale se formează în nordul Oceanului Indian, ele produc 95% din bilanțul anual al victimelor, care nu se pot informa la timp pentru a fugi din calea dezastrului.
De pildă, în timp ce în Statele Unite, Sandy a produs 125 de victime și a beneficiat de avertizări meteo din timp, în 2008 ciclonul Nargis a omorât circa 138.000 de oameni în Myanmar. Deși  în 2011, Statele Unite și Thailanda au înregistrat  pierderi materiale similare în termeni absoluți (aproximativ 75 de miliarde de dolari), ele reprezintă 0,5%, respectiv 12,5% din PIB-ul fiecărei țări, oglindind efectele economice disproporționate.

Webster subliniază că o persoană din Asia de Sud sau Africa se confruntă cu mai multe episoade de vreme extremă în cursul vieții sale, iar efectul crizelor repetate pe fondul unei recuperări lente îi poate împovăra traiul pe termen lung. Accesul la informații meteo cu suficient timp înainte le poate permite oamenilor să ia măsurile necesare. În țările în curs de dezvoltare, avertizările meteo sunt transmise cu doar câteva zile în avans; ar fi nevoie de cel puțin o săptămână în cazul cicloanelor sau inundațiilor, de câteva săptămâni pentru secete scurte sau de luni pentru cele prelungite, pentru ca fermierii să aleagă culturi mai rezistente la uscăciune și să se aprovizioneze cu apă și nutreț.
Predicțiile meteo realizate la nivel mondial sunt îmbunătățite permanent, însă tehnologia disponibilă în statele defavorizate ține pasul cu greu. Doar câteva organizații, printre care Biroul Meteorologic al Regatului Unit (UK Met Office), Centrele Naționale din Statele Unite pentru Previziuni de Mediu (NCEP) sau Centrul European pentru Prognoză Meteo pe Termen Mediu (ECMWF), produc buletine meteo globale, accesibile tuturor statelor. Internetul rămâne însă condiția esențială pentru transmiterea informațiilor, și de multe ori, aceste țări dispun de bugete prea mici pentru o conexiune rapidă sau de insuficientă acoperire. În plus, fără o actualizare tehnologică, capacitatea de transfer a datelor scade pe măsură ce complexitatea informațiilor crește (rezoluția modelelor climatice, de exemplu). În iunie 2012, numai 27,5% din populația Asiei și 15,6% din cea a Africii avea acces la Internet, comparativ cu 78,6% în America de Nord sau 63,2% în Europa. În cazul celor mai vulnerabile state, procentul era de 1% în Myanmar, circa 14% în Nicaragua și aproape 16% în Honduras.

Însă proiectele nu lipsesc. În Bangladesh, un proiect multi-anual finanțat parțial de US-AID le-a permis experților locali să includă în strategiile anti-dezastru date meteo generate cu șase ore mai devreme de centrele de prognoză occidentale. Un raport al Băncii Mondiale arată că pentru fiecare dolar investit în dezvoltarea sistemelor de avertizare împotriva inundațiilor în Bangladesh, s-au economisit alți 40 de dolari care ar fi fost probabil folosiți pentru reconstrucție.
Și autoritățile din Madagascar iau măsuri, în condițiile în care peste 65.000 de persoane au fost afectate de trei furtuni tropicale numai la începutul lui 2012. În cazul zonelor rurale, sistemul tradițional, încă foarte răspândit,  presupune ca liderii locali să „poarte vorba“ prin comunitate, bătând un clopot și strigând avertismente. Însă acum guvernul testează un sistem de avertizare prin SMS pentru cei care dețin telefoane mobile, și distribuie în același timp cartele SIM pentru ca sătenii să fie informați,dar și ca să transmită autorităților ce se întâmplă în zonele amenințate.
Webster și echipa sa pledează pentru adaptarea soluțiilor tehnice la condițiile locale (infrastructura existentă, nivelul de educație al populației, principalele hazarde meteo), susținute de comunitatea internațională; ei susțin că 2 sau 3 milioane de dolari investite anual sunt suficiente pentru a extinde prognozele meteo la 10-15 zile în cazul Asiei de Sud și Sud-Est, ajustând astfel capacitatea de adaptare la dezastre.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*