Amnezii seismice de 4 martie

1977 în România. Bettmann/CORBIS

Un articol publicat în revista National Geographic România în aprilie 2006 se referă la predicții seismice și la măsurile  de protecție ce se pot lua pentru a diminua efectele  curemurelor.

De atunci au trecut 7 ani, dar nimic special nu a modificat datele problemei. Din acel articol aflăm că o reală  predicție seismică este deocamdată un mit. Față de meteorologie, unde cu cât sunt pe termen mai scurt, cu atât prognozele sunt mai exacte, cele pe termen lung fiind adesea infirmate, la predicția cutremurelor e invers. Seismologii știu că într-o anumită zonă crește probababilitatea producerii unui seism, dar e aproape imposibil să spună dacă el va fi peste un an, o lună, ca să numai vorbim de zile sau ore.

Și fără astfel ce certitudini cine își poate asuma decizia de a da alarma? Consecințele unei alerte seismice sunt foarte costisitoare, deci probabil că numai un computer cu un soft adecvat, calibrat pe baza unei legi adoptate de parlamentul unei țări, va avea acest curaj.

Există totuși unele progrese, și nu este exclus ca în viitor geologii și seismologii să poartă rezolva ecuația deosebit de complexă a fenomenelor de alunecare și rupere tectonică ce se petrec acolo, în cutia neagră a scoarței terestre. Fără o solidă bază științifică și poate și un echipament care nu a fost încă inventat, predicția seismică este o loterie, o știință bazată pe religie, cum spune Robert Geller, un geofizician american ce lucrează în Japonia.

Japonia și SUA, ambele țări cu o bogată experiență seismică și mari resurse tehnologice și financiare, pun mare preț în schimb pe acele măsuri ce pot reduce efectele seismelor: proiectare antiseisimică a construcțiilor, consolidarea celor șubrede, pregătirea populației, inclusiv a elevilor de școală, antrenarea echipelor de intervenție. Se fac exericții de alarmă seismică, elevii învață cum să se comporte la cutremur în simulatoare mobile montate pe autobuze. Căci, se știe, panica, blocarea căilor de acces, incendiile, sporesc foarte mult numărul victimelor după seism.

În ultimii 200 de ani, mai multe cutremure puternice cu epicentrul în Munții Vrancei au zgâlțâit sudul țării și mai ales capitala. Cel puțin patru dintre ele au distrus cădiri înalte și au făcut victime. Cel din 1802, poreclit Cutemurul cel Mare, a doborât treimea superioară a Turnului Colței, cea mai impunătoare clădire din București. După 36 de ani, în 1838, Bucureștiul a fost afectat de un nou cutremur devastator, care ar fi făcut cam 600 de morți și de betegi, cum relata o cronică a timpului. Iar peste 200 de turle de biserici din orașele din sudul țării s-au prăbușit.

Încă de atunci s-a constatat caracterul multi-șoc al seismicității vrâncene, care afectează mai ales clădirile înalte. Dar lecția acestui seism a fost uitată în anii ce au urmat, și mai ales în perioada interbelică, când datorită noii tehnici a  betonului armat  s-au construit clădiri de peste 10 etaje care ignorau principiile protecției anti sesimice.  Măsuri de precauție elementare, cum ar fi nemodificarea structurii de rezistență, oprirea supraetajării construcțiilor, neâncărcarea clădirilor la etajele superioare, etc, nu s-au respectat. Cutremurul din 1940, care a dărmâmat primul bloc înalt de beton armat și a zgâlțâit rău alte peste 200, a făcut între 500 şi 1.000 de victime. În perioada ce a urmat inginerii și geologii au dezvoltat cunoștințele despre seismicitatea teritoriului României și măsurile ce se impuneau în construcții. Clădirile șubrezite ar fi trebuit consolidate, unele chiar demolate și reconstruite. Acest lucru nu s-a întâmplat. După alți 37 de ani a venit cutremurul din 1977 și astfel multe dintre ele s-au prăbușit, provocând cele mai multe victime dintre cei 1.570 morți cât a fost bilanțul total. Charles Richter, binecunoscutul geofizician american, a subliniat periodicitatea pronunațată a seismului vrâncean. Din păcate această perfidă periodicitate ar putea fi și cauza unei amnezii seismice valahe. Scăpați de un cutremur distrugător, vârstnicii se vor gândi poate că oricum nu vor mai trăi un altul. Cei  tineri nu au obiceiul să se gândească la ce li se va întâmpla peste 40 de ani. Societatea nu se mai complică deci cu măsurile care ar trebui luate. Ele sunt costisitoare, iar discomfortul mare. E mai simplu să dăm cu var peste crăpăturile din ziduri.

Noi nu știm exact când va fi următorul mare cutremur, dar el va fi. După calculele lui Sever Eemil Georgescu, specialist în inginerie seismică, dacă seismul va fi noaptea și cu intensitate de 7,2, similară celui din 1977, el ar putea face 6.400 victime. Nimeni nu poate ști deocamdată dacă va fi peste o lună, peste un an sau cinci. Dar privind la periodicitatea amintită, putem conchide că intrăm într-o zodie seismică. Drobul de sare e la locul lui, nu e loc de văicăreală ci de acțiune. Bucureștiul și sudul țării trebuie să se pregătească.

– Cristian Lascu

Citeşte şi Cutremurul cel mare



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*