Pe urmele unui lemn mai curat

Foto: Domnica Macri

Incursiune printr-o pădure virgină din Făgăraș

Urcușul mi se pare greu, nu prea am antrenament. Câtă vreme mergem pieptiș, abia îmi trag sufletul, fără să apuc să mă uit în jur. Când panta devine mai puțin abruptă, văd că am trecut deja de zona tampon și ne aflăm într-o pădure virgină… Coloanele de piatră ale fagilor bătrâni se înalță netede spre lumina verde de deasupra.

În pădurea virgină e „dezordine”. Poteca dispare și trebuie să-ți croiești drum prin lăstăriș, trecând peste trunchiuri prăbușite la tot pasul. Unii copaci au fost doborâți „pe picior”, adică rupți de undeva de sus, și rămași așa, cu așchii uriașe profilate pe cer, în voia cariilor. Alții sunt răsturnați de vânt, și rădăcinile lor formează dâmburi de vreun metru jumate înălțime, schimbând relieful pădurii. Pe trunchiurile moarte se așterne mușchiul verde, viu, și iască de toate culorile. Pe ici pe colo dăm de creasta-cocoșului, o ciupercă sferică, uriașă, ca un fel de coral terestru, ancorat la rădăcinile masive ale fagilor.

Călcăm pe semințiș de brad și de fag, mii de pui de copaci care la umbră abia ating, în ani de zile, câțiva centimetri. Puțini din ei vor avea șansa să se ridice spre lumină, dar prezența lor indică sănătatea pădurii.

Facem popas la cel mai înalt brad – din câți s-au măsurat în toată România, 62,5 metri – și la cel mai gros, 1,5 metri diametru, și îi cuprindem cu brațele, cam trei oameni, pe fiecare. Stăm la poalele lor lățite și aflăm că sunt arbori aflați la limita fiziologică, semne ale unei păduri virgine. Alte indicii sunt prezența speciilor din tipul natural fundamental și cea a arborilor în toate stadiile (semințiș, tineri, bătrâni, doborâturi).

Vezi galeria foto Lemnul mort înseamnă viață

Radu Melu, specialist forestier al WWF, explică: „Arborele ăsta de 150 cm în diametru ne dă un indiciu foarte clar despre bonitatea stațiunii. Avem păduri virgine identificate în care cele mai mari diametre nu ating un metru, pentru că solul este înclinat, scheletic și nu atât de bogat în substanțe nutritive. Asta predispune arborii la doborâturi și atunci vârsta lor fiziologică e mai mică și dezvoltarea nu e atât de dinamică. Aici însă avem o bonitate superioară, care determină înălțimi record și astfel de diametre.”

Pornim mai departe. Cel mai mult mă impresionează când pășesc pe câte un trunchi doborât și simt cum se scufundă sub talpă, spongios, prefăcând-se într-un noroi roșiatic…. Se întâmplă, mi se spune, după ce trunchiul a stat la pământ 30 sau chiar 70 de ani – în funcție de specie. O pădure e virgină dacă nu s-a mai intervenit în ea măcar de 200 de ani. E ca și cum aș călca peste decenii de viață.

E liniște. Cum stă să plouă, păsările tac, dacă nu cumva, la sfârșit de august, au început să plece deja spre șes. Doar urmele dese de cerb și mistreț, sau copacii cu urme de gheară de urs și o unică salamandră ne lasă să ghicim că pădurea e locuită. Probabil facem și cam mult zgomot: am venit cu o echipă de vreo 20 de oameni – pădurari, membri ai WWF România, jurnaliști, să vedem acestă pădure virgină ascunsă undeva la 1.200 m altitudine, pe versantul nordic al Masivului Făgăraș și să înțelegem sistemul de certificare a lemnului din România.

Foto: Doru Oprișan/WWF

Ce legătură are conservarea cu certificarea

„Certificarea ne-a deschis capul față de ce înseamnă, de exemplu, o pădure cu valoare de conservare ridicată”, spune Sorin Urdea, șeful Ocolului Silvic Pădurile Șincii, creat de propietarii a 19.200 de hectare de pădure din Făgăraș.

Cu alte cuvinte, o pădure care se angajează în procesul de certificare FSC (Forest Stewardship Council ) trebuie să-și protejeze zonele cu specii rare, pădurile de pe versanți de 40%, unde riscul de eroziune e mare, zonele cu pădure primară sau cvasivirgină, zonele cu situri arheologice sau pădurile de lângă cătune izolate – singura sursă de produse forestiere strict necesare comunității.

Ocolul din Șinca a ajuns, de exemplu, după ce a obținut certificatul FSC în 2004, să protejeze un „ochi” de pădure virgină de 352 ha, cam 2% din suprafața sa. Aici nu se taie nimic.

Din multe puncte de vedere, certificarea pădurilor seamănă cu sistemul fair trade, pentru un comerț responsabil. Cine cumpără lemn certificat FSC, știe că provine dintr-o pădure în regulă, unde se respectă legea, nu se vinde la negru, se replantează corect, se evită combaterea dăunătorilor cu chimicale puternice, se respectă oazele naturale și comunitatea locală și nu se pune în pericol viața și sănătatea lucrătorilor.

Sistemul de certificare e complex și include un audit făcut de o firmă străină (în România sunt doar două organisme de certificare, unul german și unul britanic) și o monitorizare anuală.

WWF România, cu fonduri de 140.000 de euro de la IKEA Suedia, a WWF a sprijinit tehnic și financiar ocoalele care au dorit certificare FSC, ajutându-le să-și pregătească documentația, să-și instruiască oamenii, să organizeze consultări publice cu alte părți interesate (primari, consilieri locali, custozi de arii protejate, garda de mediu, vânători, pescari, păstrăvării, etc).

Ocolul care dorește să obțină un certificat FSC pentru modul în care gospodărește pădurea trebuie să suporte costul auditului și să se pună la punct cu cerințele, realizând studii de biodiversitate, instruiri, sau achiziționând echipament de protecție pentru exploatarea lemnului, ceea ce implică alte costuri.

Oamenii Pădurii Șincii - ingineri silvici și pădurari veghează asupra zonei, învățând de la natură. Foto: Domnica Macri

 

Cel mai înalt brad nedoborât din România, măsurat de o echipă de la Facultatea de Silvicultură a Universității Ștefan cel Mare din Suceava, atinge 62,5 metri. Foto: Doru Oprișan

De ce merită

Lemnul certificat FSC se poate vinde cu un preț mai bun decât alte tipuri de lemn. De obicei, companiile occidentale sunt cele în căutare de lemn certificat. Au un public educat, care preferă să cumpere responsabil, cheltuind ceva mai mult pe un obiect din lemn dintr-o pădure gestionată durabil decât să plătească mai puțin pe unul de proveniență incertă. Potrivit lui Marius Turtică acest surplus de preț poate ajunge și la 30%

În plus, potrivit regulamentului european din 2010, operatorii care dețin un asemenea sistem de certificare răspund în mare măsură criteriilor europene privind comerțul cu lemn.

Transformă certificatul FSC o pădure devalizată într-o pădure bine gospodărită? Marius Turtică, specialistul WWF în certificare forestieră, crede că e mai curând un indicator de bune intenții, și că odată obținut certificatul, situația pădurii se va îmbunătăți treptat și permanent. „Un ocol cu probleme nu va dori să se certifice”, spune el.

În România, 41% din suprafața împădurită este acum certificată pentru cel mai complex standard FSC, cel de management forestier – adică 2,55 milioane de hectare – din care 2,34 milioane în proprietatea publică a statului.

Un alt tip de certificare FSC este cea de lemn controlat, care asigură cel puțin că materialul respectiv nu e tăiat ilegal, nu e modificat genetic și nu provine din păduri destinate conservării.

Se mai poate certifica și lanțul de custodie a lemnului, de la operatorii care preiau trunchiul din pădure la procesatori și la magazinele de desfacere. Numărul doritorilor de asemenea certificate a crescut în ultimii doi ani (între 2005 și 2012 au existat 64 de certificări, iar acum sunt 277), dar încă reprezintă doar un mic procent din firmele din România.

Un standard național pentru certificare FSC, mai adaptat problemelor și realităților naționale, urmează să fie adoptat în următorii 2 ani, spun reprezentanții WWF care conduc grupul de lucru format din părțile interesate. Acum, auditul se face după un standard generic.

Pe măsură ce cumpărătorii devin mai selectivi, tot mai multe companii care achiziționează, prelucrează sau vând lemn vor fi îndemnate să caute marca FSC și să se supună regulilor și principiilor de management responsabil al pădurilor.

Domnica Macri

27 august 2014



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*