Vânătoarea la păsări

Gârlița mare. Foto Răzvan Zinică/SOR

Viața mai multor categorii de înaripate din România atârnă de votul deputaților

Ornitologii se tem că România va deveni o gaură neagră pentru păsări, dacă două amendamente aflate astăzi pe ordinea de zi a Camerei Deputaților vor fi votate, pentru a modifica sfârșitul sezonului de vânătoare la gâște sălbatice și condițiile de vânătoare pentru străini.

Fixarea unei date unice – 15 februarie – pentru închierea sezonului de vânătoare va duce, în cazul a cinci specii de gâscă sălbatică, la prelungirea cu aproape o lună a sezonului și va ajunge chiar să cuprindă și perioada de formare a ouălor în corpul păsării, se tem specialiștii Societății Ornitologice Române (SOR).

România a fost gata să fie pusă sub infringement exact pentru această situație în 2010, dar problema a fost atunci rezolvată prin OUG 102/2010.

Acum, susține SOR, modificările bine-intenționate din 2010 ar fi anulate, punând în pericol gâsca de vară, gârlița mare, sitarul de pădure, sturzul de vâsc și sturzul cântător.

Neculai Șelaru, directorul Asociației Generale a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi (AGVPS), crede însă că unificarea datelor e o măsură rațională. „15 februarie e o dată potrivită din toate punctele de vedere: elimină confuzia dintre specii aproape identice, dar pentru care sezonul se termina la date diferite (gâsca de vară și gârlița mare la 20 ianuarie, gâsca de semănătură la 28 februarie) și protejază și vânătorii, și specia”, a spus el. În ceea ce privește riscul de a doborî păsările cu ouă în corp, Șelaru crede că acest risc nu există „pentru că pasărea la 1 martie abia își face cuibul, și după aceea are loc împerecherea”.

„La unele specii acvatice cu migrații lungi, împerecherea poate avea loc chiar înainte de cuibărire, în zone de popas de pe traseul de migrație”, spune Sebastian Bugariu, biolog al SOR. „Deci dacă tot e sugerată unificarea datei de închidere a sezonului, ar fi bine ca ea să fie la sfârșitul lui ianuarie, nu pe 15 februarie, pentru a reduce presiunea asupra speciilor protejate”. În plus, explică Bugariu, vânătoarea în perioada de migrație pre-nupțială, când speciile se pregătesc să plece sau sunt în drum spre către locurile de cuibărit din nord, creează un stres foarte mare. În loc să acumuleze energie pentru zbor și reproducere, păsările trebuie să se deplaseze de colo-colo, alungate de împușcături.

SOR se teme și că prevederea va duce la un adevărat măcel al celei mai periclitate specii de gâscă din lume, gâsca-cu-gât-roșu (Branta ruficollis). Aceasta formează stoluri cu gârlițele mari, pentru care vânătoarea va fi prelungită. Reprezentantul AGVPS consideră însă că gâsca-cu-gât-roșu nu poate fi afectată, pentru că „e interzisă de la vânătoare de multă vreme și, chiar dacă se mai amestecă în stol cu alte gâște, e foarte ușor de deosebit, și la culoare, și la zbor, și la sunet”

Gâsca-cu-gât-roșu vine din tundra arctică rusească să ierneze în pe costa de vest a Mării Negre și e braconată masiv pe traselul său de migrație de peste 5.000 de kilometri. Specialiștii se tem că, din cele numai 50.000 de exemplare rămase în lume, multe vor fi victime colaterale din cauza acestei extinderi de 25 de zile a sezonului la gârlițe.

Un alt amendament cu efecte periculoase ar fi, potrivit SOR, permisiunea ca străinii să organizeze vânători pe teritoriul României, unde până acum puteau vâna doar la invitația administratorului unui fond cinegetic. Șeful AGVPS spune că, dimpotrivă, aici legea devine mai restrictivă, obligând străinii, care puteau și până acum să vâneze la noi în țară pe bază de permis, să plece cu vânatul sigilat, împreună cu documentele doveditoare.

Vânătorii italieni, care și-au exterminat la ei acasă păsările cântătoare și acum fac ravagii în țări cu legislație laxă din afara UE (Albania, Nordul Africii) sunt renumiți pentru apetitul insațiabil de asemenea vânat. Potrivit datelor furnizate de Societatea Ornitologică Română, în 2009 un braconier italian a fost prins în Balta Mare a Brăilei cu 2.000 de ciocârlani, în 2010, în județul Brăila au fost prinși 15 braconieri italieni cu mii de ciocârlii, ciocârlani și prepelițe, iar în 2011, vameșii unguri au interceptat un transport de 11.000 de ciocârlii vânate în România și aflate pe drum spre Italia. Nu mai departe de anul trecut, un alt italian a fost prins în Ialomița cu 5.400 de ciocârlii braconate (cota de vânătoare fiind de 100 de ciocârlii/zi).

Despre dispariția păsărilor cântătoare servite ca delicatese puteți citi și în articolul Ultimul cântec, publicat de revista noastră în iulie 2013

29 septembrie 2014



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*