O lume fără seamăn

Interzicând pescuitul în jurul Insulelor Line de Sud, inclusiv al Insulei Caroline, din imagine, statul insular Kiribati a pus capăt exploatării oceanului în acest teritoriu. Foto: Brian Skerry

Insulele Line de Sud: un paradis subacvatic din apele îndepărtate ale Pacificului va fi protejat – și datorită proiectului National Geographic Pristine Seas.

Text: Kennedy Warne
Foto: Brian Skerry

„Dacă un extraterestru n-ar avea decât o zi de petrecut pe Pământ și ar vrea să vadă un recif de corali – spune Enric Sala, explorator National Geographic –, i-aș arăta Atolul Millennium.“  Ceea ce ar vedea face parte din arhipelagul probabil cel mai puțin afectat de om din Pacific: cinci insule izolate – Caroline (cunoscută și ca Millenium), Flint, Vostok, Malden și Starbuck, care formează împreună Insulele Line de Sud. Apele din jurul acestor petice de uscat nelocuite, aflate între 2.400 și 3.400 km sud de Hawaii, sunt printre ultimele locuri cu adevărat sălbatice dintr-un ocean exploatat excesiv.

Acum, zona va fi protejată. Recent, Guvernul din Kiribati a interzis pescuitul pe 12 mile marine în jurul fiecărei insule, ca parte dintr-un efort condus de Sala, ecolog marin, și de proiectul Pristine Seas al National Geographic de a documenta și conserva ce a mai rămas din cele mai puțin spoliate medii marine. Sala a sperat să se creeze o rezervație marină în Insulele Line de Sud de când a condus o expediție în zonă în 2009. „Insulele acestea ne arată ce înseamnă «neatins» – spune el. Din toate punctele de vedere – densitatea coralilor, biomasa de pește, numărul de prădători de vârf, biodiversitatea –, povestea lor ecologică e incredibilă.“

Insulele Line au fost numite astfel fiindcă încalecă Ecuatorul, numit de marinari the line – linia. Insula Malden e aproape stearpă deasupra nivelului mării, dar sub apă e de o luxurianță care i-a atras pe cercetătorii proiectului National Geographic Pristine Seas. Foto: Brian Skerry
Insulele Line au fost numite astfel fiindcă încalecă Ecuatorul, numit de marinari the line – linia. Insula Malden e aproape stearpă deasupra nivelului mării, dar sub apă e de o luxurianță care i-a atras pe cercetătorii proiectului National Geographic Pristine Seas. Foto: Brian Skerry

În 2009, scafandrii au petrecut peste o mie de ore sub apă în jurul celor cinci insule. Au rămas uimiți de ceea ce au găsit acolo. În unele recife, coralii erau atât de denși, încât acopereau 90% din fundul apei – cu mult mai mult decât cei 5 până la 10% din Caraibi.

Oamenii de știință au fost la fel de surprinși de sănătatea comunităților aglomerate de corali. În întregul Pacific, creșterile bruște ale temperaturii apei, produse de fenomenul El Niño, au distrus suprafețe mari de corali. Dar recifele din Insulele Line de Sud par neafectate de decolorare sau boală. „Știm că regiunea a fost greu lovită de încălzirea oceanului și ne așteptam să găsim corali morți, dar recifele erau neatinse, perfecte“ – spune Sala.

Coralii tind să reziste acolo unde prosperă și alte elemente ale ecosistemului marin. În unele părți ale lagunei Atolului Millennium, densitatea scoicilor uriașe ajunge și la 40/m2 – o abundență aproape nemaiauzită pentru creaturile acestea foarte căutate pentru carne și cochilii. „În cele mai multe lagune de atoli, scoicile uriașe au fost decimate – spune Sala. În cea de pe Atolul Millennium, recifele sunt de-a dreptul pavate cu scoici.“

Cea mai des întâlnită specie, Tridacna maxima, e cunoscută sub un nume aparent paradoxal: „scoica-uriașă-mică“. E o moluscă ceva mai lungă decât o minge de rugbi, dar nu se compară cu rudele ei din specia cea mai mare, Tridacna gigas, care pot ajunge la 1,3 m lungime. La prima vedere, micile gigante par date cu ruj albastru, indigo, verde sau de alte nuanțe – care vin din celulele pigmentate ale mantalei cărnoase, ieșită în afară ca niște buze ondulate când scoica e deschisă.

Rechini-de-recif-negri, stavrizi-cu-aripioare-albastre și bibani pătați (în prim-plan), mereu atenți la pradă, abundă la intrarea puțin adâncă a lagunei din Millennium. Prezența unor astfel de prădători de vârf e definitorie pentru cele mai sănătoase recife din lume. Foto: Brian Skerry
Rechini-de-recif-negri, stavrizi-cu-aripioare-albastre și bibani pătați (în prim-plan), mereu atenți la pradă, abundă la intrarea puțin adâncă a lagunei din Millennium. Prezența unor astfel de prădători de vârf e definitorie pentru cele mai sănătoase recife din lume. Foto: Brian Skerry

Aceste vietăți uriașe, care se hrănesc prin filtrare, purifică apa. Microbiologii din expediție au măsurat concentrațiile de bacterii din fiecare atol vizitat și au descoperit că în laguna plină de scoici din Millennium era cea mai mică. Bacteriile pot îmbolnăvi coralii, peștii, scoicile și crustaceele – de exemplu, crabii. Concentrația lor scăzută în apa mării indică un ecosistem marin sănătos.

Insulele Line de Sud nu s-au bucurat dintotdeauna de splendida lor izolare. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, câteva au fost exploatate pentru resurse naturale precum guano și nuci-de-cocos, iar în 1957 guvernul britanic a efectuat teste nucleare atmosferice aproape de Insula Malden. Dar impactul uman nu se observă deloc sub apă. Sala și echipa lui au înregistrat 325 de specii de pești în Insulele Line de Sud, iar estimările pentru biomasa de pește (masă totală) erau printre cele mai ridicate raportate vreodată din recifele de corali. În mai multe locuri, scafandrii au văzut pești-buzați-Napoleon, printre cei mai mari pești de recif din lume, acum periclitați. Adulții au pe frunte o proeminență vizibilă și pot ajunge la peste doi metri lungime – atât de mari, încât uneori au propriii lor pești de escortă, cum au și rechinii sau pisicile-de-mare mari.

Apele din jurul insulei prezentau „piramida răsturnată a biomasei“ tipică recifelor sănătoase, în care cea mai mare parte din masa totală a peștilor (în Malden, peste 70%) o reprezintă prădătorii de vârf. Dominația prădătorilor mai fusese observată și la Reciful Kingman, din Insulele Line de Nord, într-o expediție National Geographic anterioară. („An Uneasy Eden“, National Geographic, iulie 2008.)

Peștele-unicorn e printre cele 325 de specii de pești înregistrate în apele din jurul Insulelor Line de Sud. Nu se știe la ce îi servește cornul, dar nu e vorba de dueluri: el își rezolvă conflictele teritoriale cu spinii ascuțiți de lângă coadă. Foto: Brian Skerry
Peștele-unicorn e printre cele 325 de specii de pești înregistrate în apele din jurul Insulelor Line de Sud. Nu se știe la ce îi servește cornul, dar nu e vorba de dueluri: el își rezolvă conflictele teritoriale cu spinii ascuțiți de lângă coadă. Foto: Brian Skerry
Speciile native, inclusiv erbivorele, ca acest pește-chirurg-cu-coadă-roșie, joacă un rol important pentru sănătatea ecosistemului. Foto: Brian Skerry
Speciile native, inclusiv erbivorele, ca acest pește-chirurg-cu-coadă-roșie, joacă un rol important pentru sănătatea ecosistemului. Foto: Brian Skerry

„E o zonă a maximei vigilențe – spune fotograful Brian Skerry, care a participat la expediție. Toate vietățile de aici ori vânează, ori sunt vânate. “

În timpul unei scufundări în amurg (parte a zilei căreia Skerry îi spune „ora magică a rechinilor“), fotograful s-a pomenit înconjurat de rechini-cenușii. „Trebuie să fi fost vreo 60 – spune el. Încercam să fotografiez o colonie de corali cu trei fațete și câte un rechin venea foarte aproape de mine. De obicei, ei pleacă, cel puțin temporar, dacă-i gonești, dar ăștia făceau rapid o întoarcere la 360 de grade și reveneau imediat, iar în spatele fiecăruia mai erau cinci, iar în spatele lor încă zece – îi vedeai cum își dispută poziția ca la curse. În 36 de ani de scufundări, am avut momente destul de riscante cu prădătorii, dar până atunci nu mai avusesem senzația fizică de a fi vânat.“

Abundența de prădători ar putea dispărea ușor. Sala estimează că unui vas mare i-ar trebui doar câteva luni să lase reciful fără rechini, vânați pentru înotătoarele lor. După aceea, s-ar duce repede și sănătatea ecosistemului. Fără prădătorii de vârf, s-ar înmulți rapid cei din gama medie, numărul erbivorelor ar scădea dramatic, iar algele ar înăbuși coralii. În Insula Millennium, scafandrii au văzut doi rechini cu cârlige de inox în gură, iar unul trăgea după el un fir lung de pescuit. Un navigator francez care ancorase în lagună spunea că văzuse în larg un vas de pescuit cu paragat.

Măsurile luate de Kiribati pentru protejarea vietăților marine din insule au șanse să împiedice astfel de activități, dar aplicarea lor nu va fi ușoară. În astfel de locuri izolate, patrularea pe mare și avioanele de supraveghere costă. Tehnologiile moderne, ca monitorizarea prin satelit și sistemele de urmărire a vaselor, pot alerta autoritățile cu privire la prezența braconierilor, dar a-i opri înainte să producă pagube ecologice va fi destul de greu.

În alte locuri, coralii au fost decimați de decolorare și boli, dar recifele din Insulele Line de Sud încă rezistă. Cercetătorii cred că secretul sănătății coralilor sunt ecosistemele intacte. Foto: Brian Skerry
În alte locuri, coralii au fost decimați de decolorare și boli, dar recifele din Insulele Line de Sud încă rezistă. Cercetătorii cred că secretul sănătății coralilor sunt ecosistemele intacte. Foto: Brian Skerry

Se mai anunță și alte amenințări. Recifele tropicale au de înfruntat o triplă provocare: creșterea nivelului, a temperaturii la suprafață și a acidității apelor oceanice. Oricare dintre ele poate vătăma coralii care creează recifele, dar impactul lor laolaltă poate fi devastator. Unii cercetători marini au avertizat asupra dispariției iminente, la scară largă, a recifelor tropicale.

Creșterea nivelului mărilor pune în pericol și supraviețuirea națiunilor insulare mici. Președintele statului Kiribati, Anote Tong, a semnalat în mod repetat că țara lui, clădită pe recife de corali, riscă să devină nelocuibilă înainte de 2050 și că peste 100.000 de oameni s-ar putea vedea nevoiți să-și abandoneze căminul. Conservarea recifelor e vitală pentru poporul lui. „Ca să câștigăm timp, cea mai bună metodă e să asigurăm recifelor o structură cât mai bună, să ne asigurăm că mecanismul ecologic va rămâne intact – spune Sala. Cu cât mai complet e reciful, cu atât mai bine va rezista schimbărilor de climă.“

 

Kennedy Warne a scris despre doi atoli din Canalul Mozambic în numărul din aprilie. Brian Skerry a fotografiat tonul-de-Atlantic pentru numărul din martie.

Proiectul Pristine Seas, finanțat de National Geographic, are ca scop explorarea, studierea și protejarea ultimelor locuri sălbatice din ocean. Acestea sunt biblioteci vii, pline de informații despre cum interacționează diversele părți ale unui ecosistem marin sănătos. Dar sunt tot mai puține, iar raza de acțiune aflotelor de pescuit – tot mai mare. Echipa Pristine Seas, condusă de exploratorul National Geographic Enric Sala, a făcut studii în zece puncte izolate și a folosit rezultatele pentru a influența politicile locale. În colaborare cu guverne, fundații și alte grupuri de conservare, Pristine Seas a contribuit la protejarea a peste 385.000 km2 de ocean, inclusiv Monumentul Național Marin Pacific Remote Islands (S.U.A.), Zona de Administrare Marină Seamounts (Costa Rica) și Parcul Marin Motu Motiro Hiva (Chile).

 

 



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*