Dăunătorii culturilor agricole din Amazon

Agouti, o specie de rozătoare mare din America de Sud.

Un studiu realizat de oamenii de știință de la University of East Anglia, din Marea Britanie, identifică dăunătorii culturilor agricole din zona Amazonului și efectele asupra comunităților rurale.

Echipa de cercetare a lucrat timp de un an, cu 47 de comunități amazoniene din regiunea Juruá, Brazilia. Oamenii de știință au montat 132 de camere cu senzori de mișcare și au realizat peste 61.000 de fotografii care dezvăluie 11 animale care dăunează recoltelor din zonă. Cele mai dăunătoare s-au dovedit: porcii pecari, cerbii, paca și agouti (o specie de rozătoare din clasa Dasyprocta). Pe lângă acestea, oamenii de știință au luat și 157 de interviuri fermierilor din mediul rural pentru a vedea cum sunt efectate comunitățile de animalele care le mănâncă culturile.

Un tapir brazilian, un cerb roșu și câțiva porci pecari sunt surprinși pe cameră în timp ce se hrănesc din culturile fermierilor.

Ce au descoperit oamenii de știință

Distrugerea culturilor afectează mijloacele de existență ale comunităților amazoniene. Protecția culturilor devine costisitoare și în același timp se reduce gama de culturi care pot fi plantate.

Cei mai mari dăunători sunt: porcii pecari, cerbii roșii, paca și agouti.

Aceste specii nu sunt în periclitate, așa că ar putea fi vânate pentru subzistență, fără a amenința biodiversitatea.

“Conservarea biodiversității este o provocare pentru comunitățile rurale, unde mijloacele de trai sunt uneori amenințate de viața sălbatică. În unele părți ale Africii sau ale Asiei, de exemplu, unde elefanții pot distruge culturi agricole și răni oameni, apar conflicte cu animale sălbatice, în care comunitățile locale distrug viața sălbatică și ofensează organizațiile de conservare.

Comunitățile amazoniene din mediul rural sunt unele dintre cele mai sărace, dar trăiesc în cea mai mare biodiversitate din lume. Principala lor sursă de venit și carbohidrați este cultura de manioc – care produce tuberculi de amidon și crește bine în solurile tropicale infertile.

Am vrut să aflăm cum sunt afectate comunitățile locale de animalele sălbatice care mănâncă din culturile lor”, spune conducătorul studiului, Dr. Mark Abrahams.

Conform studiului, fermierii pierd astfel în medie pe an peste 7% din cultura de manioc. În același timp, aceștia trebuie să investească timp și energie pentru a-și proteja culturile de pierderi și mai mari. Pentru că maniocul dulce este foarte atractiv pentru animalele sălbatice, fermirii sunt forțati să îl planteze mai puțin și să îl ascundă printre plantațiile de manioc amar. Comunitățle mici, care locuiesc departe de orașe sunt cele mai afectate.

În ciuda acestui impact asupra mijloacelor de trai, comunitățile rurale nu vânează aceste animale.

O veveriță roșie explorează împrejurimile.

“Aceste specii nu sunt periclitate, astfel că vânătoarea lor pentru subzistență nu amenință biodiversitatea, atât timp cât sunt puse în aplicare măsuri de conservare precum zprotejarea zonelor și gestionarea resurselor naturale.

Studiul arată că recoltele din Amazon nu trebuie să devină o sursă de conflict între oameni și animale. Oamenii de știință pot colabora cu comunitățile locale pentru a susține gestionarea resurselor naturale. Speciile vulnerabile, cum ar fi maimuțele păianjen, care nu dăunează mijloacelor de trai, ar putea fi protejate împotriva vânătorii, în timp ce agresorii obișnuiți și dăunătorii, cum ar fi agoutis, ar putea fi vânați pentru subzistență.

Gestionarea comunitară a resurselor naturale, inclusiv vânătoarea animalelor care dăunează culturilor ar putea face parte din strategia de conservare durabilă, care este deja pusă în aplicare în regiunea Juruá și în alte regiuni tropicale”, mai spune Dr. Mark Abrahams.

“Fauna sălbatică provoacă adesea un cost în plus pentru fermierii de subzistență din pădurile tropicale, care exportă servicii de mediu colosale ce sporesc viața a milioane de oameni din alte zone. Această asimetrie în ceea ce privește costurile și beneficiile ar trebui să fie recunoscută în mod explicit atât de agendele de conservare, cât și de politicile de dezvoltare”, concluzionează profesorul Carlos Peres, unul dintre autorii studiului.

Studiul citat ‘Manioc Losses by Terrestrial Vertebrates in Western Brazilian Amazonia’ este publicat în Journal of Wildlife Management.

Sursa, foto: University of East Anglia

1 Comment

Leave a Reply to Anca Cancel reply

Your email address will not be published.


*