Herpetolog in Padurea Norilor

Imagine articol

Un cercetator roman, participant la un proiect de inventariere si monitorizare a biodiversitatii din Parcul National Cusuco, Honduras, spune povestea unor specii rare de reptile si amfibieni, pe care le-a descoperit acolo.

La ghereta de la granita cu Guatemala, pasaportul meu a creat senzatie si, vazand agitatia, am crezut pe moment ca nu voi fi lasat sa trec in Honduras. Dupa ce au verificat o vreme in computer, au decis ca Romania e O.K. si nu am nevoie de viza. Pentru majoritatea oamenilor de acolo, Romania e oricum o enigma totala sau macar cam acelasi lucru cu Alemaña (Germania).

Hondurasul este una dintre tarile mici ale Americii Latine, iar Parcul National Cusuco este un pitic chiar si pentru aceasta tara. Insa bogatiile naturale de aici sunt coplesitoare. Aproximativ 500 de specii de pasari, sute de specii de insecte rare, zeci de specii de plante inca nestudiate si circa 80 de specii de amfibieni si reptile traiesc intr-o zona de marimea Bucurestiului, fapt explicabil prin situarea in ceea ce se numeste un hot-spot pentru biodiversitate.

In momentul infiintarii ariei protejate, in 1987, era deja prea tarziu pentru multe dintre speciile mari si emblematice pentru jungla central si sud-americana. Jaguarii disparusera, maimutele-capucin si maimutele-paianjen fusesera deja vanate si transformate in supe si tocanite, iar tapirii-lui-Baird ajunsesera la aproximativ 50, probabil sub limita unei populatii viabile.

Din pacate, si alte specii care nu sunt direct persecutate de catre om se afla pe marginea prapastiei, iar amfibienii, care reprezinta unul dintre grupurile de vertebrate cele mai afectate de actuala criza a biodiversitatii, sunt in special amenintati cu disparitia.

De altfel, Larry Wilson si James McCranie, autoritati incontestabile in herpetofauna Hondurasului, unde lucreaza din anii '70, scriu in cartea lor The Amphibians of Honduras, din 2002, ca 35 de specii de amfibieni, reprezentand peste o treime din totalul speciilor descrise pana la acea data, au sanse minime sa supravietuiasca in urmatorii 25 de ani si isi descriu cartea ca pe una de istorie.

Parte a proiectului de inventariere a biodiversitatii, si motivul pentru care am ajuns eu acolo ca herpetolog, este ca nu se poate proteja ceea ce nu se cunoaste si de aceea se incearca o inventariere si o monitorizare a mai multor grupe de animale si habitate, cu cateva echipe de cercetatori, majoritatea din Anglia si SUA, sub egida unor universitati prestigioase, cum sunt Oxford si Nottingham, care lucreaza in paralel, urmarind un sistem de transecte taiate prin padure si punand capcane.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*