Razboaiele fildesului

Imagine articol

Ecologul J. Michael Fay si fotograful Michael Nichols relateaza de la fata locului.

Elefantul mort, un mascul imens, zacea intins pe o parte, cu piciorul drept indoit ca de o durere sfasietoare. Ochiul ramas la vedere era acoperit cu pamant – incercare magica a braconierilor de a ascunde cadavrul de vulturi. Un miros de rut si urina, de moarte recenta plutea peste movila cadavrului. Vazusem imaginea asta de sute de ori in Africa centrala.

Plimbandu-mi mana pe corpul lui, de la trompa la coada, lacrimile mi se prelingeau pe obraji. Am ridicat urechea elefantului. Siroaie de sange rosu aprins au inceput sa bolboroseasca si sa-i curga de pe buze, baltind in praf. Pielea ii era brazdata de cute. Baza trompei era groasa cat un trunchi de om. Crapaturi adanci coborau ca niste rauri pe talpile sale; in ele puteam urmari fiecare pas pe care il facuse in cei 30 de ani de viata.

Stramosii acestui elefant supravietuisera secolelor de atacuri ale armatelor de sultani arabi si africani din nord, in cautare de sclavi si fildes. Rezistase razboaielor civile si secetelor, doar pentru a fi ucis astazi pentru cateva kilograme de fildes care sa satisfaca vanitatea oamenilor din cine stie ce tinut indepartat. In gura avea inca fire fragede de iarba.

Impreuna cu tovarasii sai, hoinareau pasnici prin padurea umbroasa, rupand crengi pline de rasina dulce. Apoi a rasunat primul foc de arma. A luat-o la fuga, dar era prea tarziu. Caii i-au luat-o inainte. Iarasi si iarasi, gloantele ii loveau corpul. Am numarat opt gauri mici in cap.

Gloantele au patruns prin pielea groasa si s-au oprit in muschi, oase si creier, pana cand s-a prabusit. Am auzit 48 de impuscaturi inainte sa-l gasim. Souleyman Mando, seful detasamentului nostru de rangeri calare ai parcului, tacea. Simteam la el o sete crunta de razbunare, pe care o impartaseam la randul meu.

In Parcul National Zakouma, combaterea braconajului este o treaba periculoasa. Oficial, paznicii au voie sa se apere daca braconierii trag asupra lor. Neoficial, ambele tabere trag ca sa ucida, deci este de preferat sa fii primul care apasa pe tragaci. In ultimii opt ani, sase paznici au fost ucisi de braconieri si cel putin sase braconieri de catre paznici.

L-am intrebat pe Souleyman cate focuri a tras. “Trei” – a spus. Ceilalti – Adoum, Yacoub, Issa, Attim, Brahim, Saleh si Abdoulaye – trasesera 21. Dar cei doi braconieri, pe care Souleyman i-a identificat ca fiind nomazi arabi, au scapat calare, cu armele lor de asalt AK-47 si M14. A mai fost si un al doilea cuplu de calareti. Adoum a tras in ei inainte sa dispara. Exista cu siguranta pe undeva un alt elefant ranit, fugind innebunit de frica.

Datorita rezistentei ferme din partea personalului sau in fata adversitatilor, Zakouma ramane parcul cel mai bine protejat din Africa centrala. Dar lupta pentru salvarea elefantilor din Rezervatia Zakouma este o chestiune extrem de presanta.

Autoritatile din Ciad s-au angajat sa protejeze turmele atunci cand acestea parasesc parcul in sezonul umed. Este nevoie de intarirea retelelor informative si a colaborarii cu armata din Ciad. In plus, e nevoie de un avion pentru supravegherea zilnica.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*