Superarborii sequoia

Urcata pana la un punct intr-un copac de 106 m, botanista Marie Antoine ii da ecologistului Giacomo Renzullo un esantion subtire din miezul trunchiului de sequoia, ce cuprinde 750 de ani din biografia copacului. Cercetarile arata acum ca astfel de copaci au mai mult lemn pe masura ce imbatranesc.

Pot ajunge cei mai inalti copaci de pe Pamant. Pot produce cherestea, creeaza locuri de munca, pastreaza apele curate si ofera adapost pentru nenumarate specii. Daca ii lasam.

Text: Joel K. Bourne, Jr.

Pe o coasta californiana curatata de copaci, plina de arbusti de sequoia (numit aici redwood pine), maturice si stejar-toxic, Mike Fay a facut un pas gresit, a inceput sa alunece si s-a simtit parca injunghiat in piciorul stang. Dupa ce sute de kilometri a razbit prin tufisuri in sandale, era obisnuit cu astfel de maltratari ale semicentenarelor sale picioare. Dar asta era mama tuturor aschiilor.

A ricosat pe un os, s-a infipt intr-un tendon si refuza sa iasa. In cele din urma, coechipiera lui de expeditie, Lindsey Holm, a apucat aschia cu un cleste si, dupa cateva smucituri bruste, a smuls-o. „Si de pe celalalt munte se auzea cum zbier – spune Fay. A fost una dintre cele mai dureroase experiente pe care le-am trait.

“ Iar asta inseamna ceva daca o spune un om care a fost ranit candva de 16 ori de elefanti. Si-a bandajat rana, si-a luat rucsacul la spinare si, la fel cum a facut in ultimele trei luni, a mers mai departe. Dupa trei decenii in care a ajutat la salvarea padurilor africane, Mike Fay, biolog la Societatea pentru Conservarea Vietii Salbatice si membru al programului Explorerin- residence al National Geographic Society, are acum sequoia in sange.

Obsesia lui pentru acest copac, simbol al Americii, a inceput in urma cu cativa ani, dupa ce a terminat Megatransectul – expeditia lui livingstoniana de explorare a celei mai mari jungle intacte care a mai ramas in Africa. Intr-o zi, in timp ce mergea cu masina de-a lungul coastei de nord a Californiei, s-a pomenit privind portiunile despadurite si padurile tinere cu arbori lungi si subtiri.

Cu alta ocazie, i-a atras atentia o bucata de 1,8 m dintr-un bustean batran de sequoia expus intr-o rezervatie. Pe o eticheta de langa centrul rosiatic scria: „1492 Columb“. „M-au pus mai ales pe ganduri ultimii 8 centimetri dinspre margine – spune Fay. Scria acolo «Goana dupa aur, 1849». Si mi-am dat seama ca, in timpul echivalent cu 8 centimetri din viata acelui copac, aproape lichidaseram o padure de 2.000 de ani.“

In toamna anului 2007, s-a decis sa vada cu ochii lui cum a fost exploatata in trecut si cum este tratata in prezent cea mai inalta padure de pe Pamant.Parcurgand in lung tot teritoriul legendar al Californiei, de la Big Sur pana dincolo de granita cu Oregonul, voia sa afle daca exista o modalitate de a spori atat productia de lemn, cat si numeroasele beneficii ecologice si sociale pe care le ofera padurile ramase in picioare.

Daca se putea face asta in padurea de sequoia – considera el – se putea face in orice loc de pe planeta unde padurile sunt rase pentru castiguri pe termen scurt.

Citeste tot reportajul in National Geografic octombrie 2009

 



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*