Animale nemuritoare

Gazela unei regine a fost pregatita pentru odihna vesnica cu aceeasi grija excesiva ca in cazul unui membru al familiei regale. Infasurata in bandaje fine, garnisite cu albastru, asezata intr-un sarcofag de lemn facut pe masura, si-a insotit stapana in mormant in jurul anului 945 i.Hr.

Infasurate in fasii de panza si depuse cu deferenta in locuri de odihna vesnica, mumiile animalelor contin indicii incitante despre viata si moartea in Egiptul antic.

Text: A. R. Williams

In 1888, un taran egiptean care sapa in nisip langa satul Istabl Antar a descoperit un mormant comun. Cadavrele nu erau umane, ci feline – pisici antice, care fusesera mumificate si inmormantate in gropi in numar uluitor de mare. „Nu erau doar una sau doua, ici si colo – relata English Illustrated Magazine –, ci zeci, sute, sute de mii.

Copiii din sat au vandut cele mai bune exemplare turistilor, pentru cativa banuti. Celelalte au fost vandute angro, ca ingrasamant. Un vas a transportat spre Liverpool cam 180.000, cantarind aproximativ 17.000 kg, ca sa fie imprastiate pe campiile Angliei.

Era perioada expeditiilor generos sponsorizate, care rascoleau acri intregi de desert in cautare de morminte regale si splendide masti si sarcofage pictate sau de aur, care sa impodobeasca muzeele si casele bogate din Europa si America. Toate acele mii de animale mumificate care apareau in siturile sacre peste tot in Egipt se cereau doar indepartate, ca sa se poata ajunge la lucrurile ca lumea.

Putini oameni le studiau si, in general, importanta lor nici macar nu era recunoscuta. In secolul care a trecut de atunci, arheologia a devenit mai putin o vanatoare de trofee si mai mult o stiinta. Cei care fac sapaturi inteleg ca, in mare parte, bogatia siturilor lor consta in multitudinea de detalii despre oamenii obisnuiti – ce faceau, cum gandeau, cum se rugau.

Mumiile de animale reprezinta o mare parte din aceasta rasplata. „Sunt, de fapt, manifestari ale vietii de zi cu zi – spune egiptologul Salima Ikram. Animale de companie, alimente, moarte, religie. Acopera tot ce-i preocupa pe egipteni.“

Specializata in zooarheologie – stiinta care studiaza ramasitele de animale antice –, Ikram a contribuit la lansarea unei noi directii de cercetare a pisicilor si a altor fapturi care au fost conservate cu multa maiestrie si grija. Ca profesor la Universitatea Americana din Cairo, ea a adoptat colectia de animale mumificate a Muzeului Egiptului, care era in suferinta, ca proiect de cercetare.

Dupa ce a masurat cu precizie animalele, le-a facut radiografii ca sa vada dincolo de bandaje si a consemnat in cataloage tot ce a descoperit, ea a creat o galerie pentru colectie – o adevarata punte de legatura intre oamenii de astazi si cei de demult.

„Te uiti la aceste animale si, brusc, iti spui: «Faraonul Cutare a avut un animal de companie. Si eu am un animal de companie.» Si, in loc sa mai fie la o distanta de 5.000 de ani si mai bine, vechii egipteni devin oameni.“ La ora actuala, mumiile de animale reprezinta unele dintre cele mai de succes exponate din intregul muzeu, plin de comori.

Citeste tot reportajul in National Georgrafic noiembrie 2009.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*