Prin sălbăticie

Acest şarpe pisică încolăcit (Telescopus tessellatus martini), de 1,2 metri, are o muşcătură veninoasă, dar nu-l atacă pe Andrén: „Nu ştiam că acest băiat dur există în Iran.“ Foto: Claes Andrén

Hotărîţi să studieze reptilele din Iran, doi cercetători pornesc prin sălbăticie.

Cîţi ani au trebuit să aştepte doi zoologi suedezi pînă să poată povesti toate astea? „Aproape 30“ – spune Andrén despre proiectul de cercetare ce a durat cam mult, fără voia lui şi a colegului său, Göran Nilson. „Am făcut primul studiu în teren în Iran, la mijlocul anilor ,70, cînd şahul era la putere. Însă revoluţia islamică şi războiul dintre Iran şi Irak au împiedicat activitatea cercetătorilor din Vest.“
Apoi, în 2000, ni s-a deschis o portiţă. Nasrullah Rastegar-Pouyani, un student iranian la Universitatea din Göteborg ce îşi făcea lucrarea de diplomă despre reptilele din Iran, i-a ajutat pe Andrén şi Nilson să se reîntoarcă în ţară.
Misiunea lor în Iran era cercetarea herpetofaunei: Cîte specii diferite de reptile şi amfibieni puteau găsi? Care le erau habitatele? De o importanţă aparte a fost soarta unei vipere (Vipera latifii), mulţi zoologi temîndu-se că a dispărut la sfîrşitul anilor ’70, cînd un nou lac de acumulare a inundat un habitat fragil din Munţii Elburz. „Sîntem bucuroşi că am descoperit cîteva sute de vipere încă în viaţă“ – relatează Andrén.
Pe parcursul a două expediţii, echipa de cercetători a adunat 82 de specii de reptile , din cele 230 despre care se ştia că există în Iran , plus zece specii noi. Una dintre cele mai „fascinante“ a fost o şopîrlă gri-bej, cu coadă lungă, albastră, găsită pe o pantă montană abruptă. „Mai avem o şopîrlă pitică şi şerpi care îşi aşteaptă denumirea ştiinţifică în Suedia“ – spune Andrén.

Text: Alan Mairson

(Articol publicat în ediţia revistei National Geographic din octombrie 2004)

Galerie de imagini:



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*