Abătute, râurile noastre au nevoie de protecţie

Captări în situl Natura 2000 Munţii Făgăraşului. Proiectul Capra-Buda-Otic amenajează 32 km de râu. Foto: Bogdan Croitoru

 

 

Sute de proiecte de hidrocentrale ameninţă să sacrifice râurile de munte din România pe altarul energiei verzi. Cât este de rentabil?

Text: Domnica Macri

Trecem în viteză pe coama Barajului Vidraru, care în 1965 a creat un uriaş lac de acumulare, dând peste cap dramatic ecosistemele de pe Argeş. Toate marile hidrocentrale din perioada comunistă au costat din greu mediul, sacrificând habitate şi dereglând sistemul hidrologic. Datorită lor, România a beneficiat însă de energie curată şi ieftină, cam o treime din consumul ţării, şi în 2010 a şi depăşit pragul de electricitate din surse regenerabile fixat de Uniunea Europeană. Acum însă mă îndrept spre zona alpină a Munţilor Făgăraşului, unde un nou val de betoane se abate asupra râurilor Capra, Buda şi Otic.
Şi nu doar asupra lor: la ora actuală, există 297 de avize de amenajări hidroenergetice emise de Agenţia Naţională Apele Române pentru 536 de microhidrocentrale. Pentru alte 73 de râuri există solicitări de avize. Dacă aceste avize primesc şi autorizaţia de mediu, se trece la construcţie.
Primul contact cu realitatea acestor proiecte îl am pe şosea, unde din camioane se descarcă nişte conducte cu diametrul de 1,2 m, „cât să înghită toată apa“ – după cum spune ghidul meu, Ovidiu Mihuţ, profesor din Curtea de Argeş, a cărui pasiune pentru pescuit l-a făcut principalul apărător al acestor râuri. Mă uit la conductele stivuite pe mal, mă uit la pârâiaşul lăsat de secetă în albie şi înclin să-i dau dreptate. Captarea începe sus, în munte, cu conducte de 70 cm, şi continuă cu aceste elemente gigant. Ele sunt deja aşezate în albie şi acoperite cu prundiş. Iar din debit, potrivit avizelor semnate de toate autorităţile de mediu, va rămâne 19%.
„19% e o bătaie de joc – spune Teodor Nalbant, specialistul ihtiolog care m-a însoţit pe traseu şi care se uită dezolat la apa tulbure, scoasă din cursul ei şi înghesuită pe jumătate din albie. Mi se pare un dezastru, aici a rămas practic doar scheletul râului, pietrele. Adio păstrăvi!“ – adaugă el. Continuăm să urcăm, oprindu-ne pe poduri pentru a privi betonul aruncat direct în mijlocul râului, urmele de şenile sau utilajele lăsate în apă. E sâmbătă, azi nu se lucrează.
Profesorul Nalbant intră în apa rece să culeagă probe şi să facă fotografii subacvatice, care la analiză vor arăta o sărăcire a faunei şi a stratului de alge fixat pe pietre – adică a sursei de hrană pentru peşti. Apoi urcăm până la prima captare, acolo unde Buda primeşte ca afluent Pârâul Mircea.
Aici albia nu mai e scurmată, începutul de conductă e urcat pe nişte suporţi, pe mal, iar râul e în starea lui naturală: lat, puţin adânc şi limpede, clipocind tihnit în soare. Mihuţ îmi arată chiar un păstrăv aşteptându-şi hrana la umbra unei pietre.
„Aşa ceva n-am crezut vreodată că se poate întâmpla şi că poţi asista luni de zile la introducerea de conducte în albia minoră, în plin sit Natura 2000, fără să facă nimeni nimic! E ca şi cum la New York te-ai apuca să faci locuinţă în Central Park“ – exclamă Ioan Gherheş, preşedintele Asociaţiei Române de Mediu (ASRM).
Chiar în timp ce el şi colegii săi din ASRM protestau împotriva modului brutal în care se desfăşurau lucrările, iar pescarii chemau presa să ia notă de masacrarea râurilor, Administraţia Bazinală de Apă Argeş-Veda a emis un nou aviz, „modificator“, care menţionează, pentru prima dată, conducte îngropate în albie – deşi legea interzice afectarea albiei. Suprema autoritate de control, Garda Naţională de Mediu (GNM), n-a avut obiecţii: „Colegii de la Apele Române ne-au demonstrat că lucrările se desfăşoară conform avizelor pe care le-au eliberat“ – mi-a spus pe un ton tăios comisarul GNM, Silvian Ionescu. Dar cine apără râurile de avize? Ministrul mediului, ultima instanţă în acest caz, nu a răspuns cererii de interviu şi nici întrebărilor trimise în scris de National Geographic.Rezervaţia Natura 2000 Munţii Făgăraşului, sit de interes comunitar, conservă 23 de habitate şi 34 de specii. Dar pentru ca ele să supravieţuiască e nevoie de buna funcţionare a tuturor componentelor ecosistemelor.
Pentru o investiţie aici, legea cere nu unul, ci două studii de mediu. Autorităţile s-au mulţumit doar cu unul, iar noi nici pe acela n-am reuşit să-l obţinem decât după săptămâni de insistenţe, în care am fost anunţaţi că studiul e „secret“, cu toate că legislaţia românească pune accent pe transparenţă în deciziile de mediu. Ovidiu Mihuţ s-a plâns că „29 de asociaţii de pescari din ţară au solicitat studiul de impact de mediu şi nici măcar nu au primit un răspuns“.

Teodor Nalbant, ihtiolog, în apa Râului Buda, colectând probe de nevertebrate, verigă trofică primară a ecosistemului. Foto: Bogdan Croitoru

Chiar înainte ca revista să plece la tipar, am primit totuşi studiul şi i l-am arătat lui Nicolae Găldean, biolog, prorector al Universităţii Ecologice din Bucureşti, care s-a declarat „jenat“ de un asemenea document: „Din punct de vedere biologic, ecologic, e irelevant, nu tratează fauna acvatică de nevertebrate, ca şi cum n-ar exista, deşi ea constituie hrana peştilor – a spus Găldean, a cărui universitate este ea însăşi custode pentru un sit Natura 2000. Se vede limpede că secţiunea de biodiversitate nu este făcută de un profesionist. Metodologia e sărăcuţă, ca să nu zic ridicolă, sunt descrieri inutile de specii, liste de habitate fără o evaluare a stării de pe teren.“
Studiile de impact asupra mediului plătite de bene-ficiar şi care ajung invariabil la concluzia că investiţia nu produce niciun efect advers sunt o problemă de sistem. O alta – după cum spune Orieta Hulea, expert pe probleme de ape la World Wide Fund for Nature (WWF) România – e faptul că „la noi, analiza cost-beneficiu din studiile de fezabilitate nu integrează şi costurile de mediu (pierderi de specii, de habitate, procese naturale). Dacă ele ar fi luate în calcul, justificarea lucrării ar avea de suferit.“
La ora aceasta, autorităţile încearcă să demonstreze cu hârtii că amenajarea celor zece hidrocentrale nu afectează cu nimic zona protejată. Mai mult – spune investitorul –, proiectul asigură debitele ecologice conform normelor, are scări de peşti pentru migrarea faunei şi va genera energie verde cât pentru 25.000 de gospodării, evitând emiterea a circa 30.000 de tone/an de CO2 în atmosferă.
Îl vizitez pe Nicolae Găldean la laboratorul de biologie acvatică de la Universitatea Ecologică, unde, în faţa unui perete plin de cărţi de specialitate şi a unui reşou de pe care abureşte ademenitor un ibric cu cafea, îl ascult povestind despre râurile de munte. Oricât i-ar plăcea energia verde, cercetătorul nu vede amenajările hidroenergetice ca pe nişte activităţi inofensive pentru mediu.
Micile hidrocentrale – explică el – fragmentează habitatele celei mai bogate faune de nevertebrate acvatice din ţară, inclusiv specii vechi, care se mai găsesc doar în râurile de munte; afectează habitatele riverane, compuse din plante iubitoare de apă, cu insectele care depind de ele, păsările care se hrănesc cu insectele etc.; produc efecte în amonte, prin schimbarea regimului de curgere şi a ratei de sedimentare şi prin apariţia unor acumulări de mâl care schimbă structura faunei; reduc debitele, ducând la secarea bălţilor temporare – habitat pentru broaşte, tritoni şi alte specii protejate – şi afectând malurile, importante filtre de protecţie. „Într-un râu de munte, fiecare bolovan înseamnă un habitat“ – conchide Găldean.
„Râurile de munte sunt ameninţate, e un întreg sistem care dă apă la moară acestor proiecte de energie – explică Mircea Vergheleţ, directorul Parcului Naţional Piatra Craiului. Am reuşit să oprim asemenea iniţiative în Piatra Craiului, la Grădiştea Muncelului-Cioclovina, în Munţii Rodnei, unde au fost 7-8 proiecte şi unul singur acceptat, la Domogled-Valea Cernei, unde Cerna e şi aşa vai de capul ei, în Munţii Maramureşului; în Retezat nu mai spun…“
În Rezervaţia Biosferei din Munţii Rodnei, era prevăzut un sistem de hidrocentrale de 15 km pe Arieşul Mare şi Arieşul Mic. „Investitorii au încercat prin diverse metode să lanseze proiectul. Consiliul Ştiinţific (forul decisional al rezervaţiei) nu a fost de acord, ei au zis că ne dau în judecată, şi atunci am mers pe teren, am adunat date şi am arătat că studiul lor era eronat“, povesteşte biologul rezervaţiei, Corneliu Iuşan. „Investiţia a fost refuzată, dar încă se fac pesiuni şi nu ştii niciodată, la o presiune aşa de  mare, când vor găsi o breşă”.
Nici Vergheleţ, nici custozii sitului Natura 2000, nici ASRM şi nici pescarii nu contestă utilitatea hidrocentralelor şi beneficiile energiei verzi. Toată lumea e însă de părere că e nevoie să se facă o listă de râuri unde orice intervenţie e interzisă. De altfel, aceasta listă apare ca obiectiv prioritar şi în  Strategia pentru biodiversitate a României.
Mai mult, la o analiză atentă, entuziasmul pentru generarea de hidroenergie în centrale sub 1 MW  e discutabil.

„În România lipseşte o explicaţie clară (şi o analiză cost/beneficiu) a ponderii pe care microhidrocentralele ar trebui să o aibă în generarea de aşa zise „energii verzi“. Prioritatea ar trebui să fie eficientizarea centralelor existente, care deja generează un impact negativ de mediu, înainte ca noi hidrocentrale să afecteze sectoare de râu în stare naturală”, spune Orieta Hulea.
Ea citează un studiu recent al Comisiei Europene, care arată că în 2008 un număr mic de hidrocentrale mari generau în România 96,23% din hidroenergie, în timp ce cele mici dădeau 3,2 % iar cele sub 1 MW, cum sunt cele din Făgăraş, 0,57%. Dacă am adăuga încă 536 de microhidrocentrale, câte sunt acum avizate pentru execuţie, ele n-ar genera mai mult de 3,69 % din totalul de hidroenergie al ţării (iar ponderea ar putea scădea şi mai mult pe măsură ce producţia din hidrocentrale mari se optimizează).
În schimb, punctează Nicolae Gâldean, amenajarea câtorva sute de râuri ar avea un impact distrugător asupra mediului, pentru că e ultimul domeniu neatins din România.
În stare naturală, râurile cu albia şi lunca intacte au în primul rând valoare pentru biodiversitate, dar şi în reglarea proceselor naturale (inundaţii, microclimat, migraţia peştilor etc). „Un râu amenajat va servi doar scopului pentru care a fost transformat şi va pierde toată pleiada de beneficii pe care le poate genera în stare naturală”, spune experta de la WWF. Efectele secundare nu vor întârzia să apară.
Acestea pot fi, precizează Gâldean, uriaşe. „Afectarea circuitului hidrologic are efecte greu de prevăzut. Dacă o suprafaţă de mii de kilometri de apă dispare, intră în conducte, dispare evaporaţia. Efectul ar putea să fie secetă, punctată de ploi distructive, pentru că apa s-ar aduna mai jos, unde e mai cald şi de unde s-ar evapora masiv, provocând ploi torenţiale şi viituri“, spune el.

Părăsim Făgăraşul cu un sentiment de tristeţe. Ca şi pescarii, şi noi am găsit aici pe Buda  – ca şi pe Topolog, Valea Rea şi Zârna, alte râuri vizate de hidrocentrale din aceeaşi rezervaţie – un loc curat, odihnitor, plin de farmec. Ovidiu Mihuţ spune însă că dincolo de pierderea de peisaj, este vorba şi de un excelent potenţial economic spulberat.
„În Slovenia se pescuitul sportiv e o afacere viabilă pe toate râurile, în Bosnia la fel. La noi o zi de pescuit costă doar 25 de lei, în Slovenia 48-100 Euro, iar în Austria 80-150”, spune Mihuţ. „Pe râul sloven Sava Bohinjka vin zeci de mii de pescari anual, pe 7 km de pescuit, împărţit pe zone. Am văzut cu ochii mei cum doar între ora 8 şi 9 dimineaţa s-au emis 88 de autorizaţii”.
Desigur, hidrocentralele înseamnă cu totul alt ordin de mărime al profitului, şi asta graţie unei scheme de sprijin care încurajează energia din surse regenerabile, dar se regăseşte integral pe factura de electricitate. Cele 10 hidrocentrale pe care le-am văzut, la 57 GWh/an x 3 certificate verzi x 55 EURO vor aduce anual aproape 10 milioane de Euro, estimează experţii Institutului de Studii şi Proiectări Energetice (ISPE). Potrivit lui Marian Dobrin,  şeful departamentului finanţare proiecte al ISPE, Comisia Europeană cere un mecanism de evitare a supracompensării. „Schema de sprijin e cea care face microcentralele rentabile, dar la 3 certificate verzi pentru 1 MW, ele riscă să fie supracompensate” –  adică prea rentabile, spune el. Cu efectul că beneficiile mult prea mari pt investitori îi costă prea mult pe consumatori.
Cât despre costurile de mediu, ele rămân chiar dacă, la un moment dat, hidrocentralele ar rămane fără subvenţii şi ar fi abandonate. L-am întrebat pe biologul Nicolae Gâldean dacă, în această perspectivă, ecosistemele s-ar reface „Odată distrusă, zona montană nu se mai reface, a spus el, iar dacă râul e readus la starea naturală, se va repopula cu specii banale. Biodiversitatea se pierde ireversibil”.

Articolul a apărut în numărul din noiembrie 2011



5 Comments

  1. Da, groaznic ce se intimpla. Am vazut filmul la TV. Potrivit unei legi mai noi, fiecare familie, cetatean din Romania este obligat sa-si faca asigurarea gospodariei, casei, impotriva inundatiilor, alunecarilor de teren, cutremurelor. Dar se pune o untrebare: Care este cauza, directa si indirecta, a acestor calamitati,. Daca nu, dezastrul ecologic din natura, produs de defrisarile masive din domeniul forestier, ca urmare a politicilor si legilor DEMENTIALE, din ultimele doua sute de ani si care s-au accentuat in regimurile de trista traire, de dupa RINVOLUTIE. mogulii, baronii si altii de teapa lor, care si-au facut averei de milioane de euro din exportarea lemnului, iar plebeii, iobagii si prostii or sa plateasca oalele sparte, adica niste bani pentru mogulani. A dracului politichie. Probabil ca asa-i in DAZMATCRATIE. Unii produc dezastrul, facind averii si prstimeava suferii daunele.

  2. Oameni buni! Oriunde in lumea democratică oamenii care locuiesc acolo sunt cei care decid despre viitorul habitatului copiilor şi nepoţilor, şi nu politicienii.Trebuie să obţinem un referendum local, regional, naţional (după caz) în aceste situaţii. Nu politicienii sunt care decid. Ei se pot schimba dacă nu reprezintă interesele alegătorilor. Iar in acele locuri unde statul este proprietar, voi sunteţi statul, care doar administrează în numele vostru. Haideţi cu toţii să ne apărăm valorile!

  3. Am ajuns rau si acest este doar inceputul. Ne lasam furati de oameni fara suflet, fara scrupule, ne lasam la mana lor, sa faca ce vor din tarisoara asta frumoasa. De ce ? Pt ca suntem prea comozi si nu suntem in stare sa ne aparam averile naturale.

  4. am mult respect pentru NG, insa din pacate varianta romaneasca e f departe de original.
    asta e un articol miorlait si fara date concrete. au luat opinia uneia dintre cele mai slabe universitati din tara si au construit o poveste ieftina si fara substanta.
    pacat, ar fi trebuit sa faceti o figura mai buna

  5. http://www.petitieonline.ro/petitie/protest_impotriva_infiintarii_microhidrocentralelor_pe_paraurile_din_zona_baraolt-p00198049.html
    Studiile știintifice arata , fara echivoc, ca mai toate minihidrocentralele amplasate pe raurile de munte aduc prejudicii grave echilibrului hidrologic montan ,mai ales in anii aceștia secetoși . Din aceasta cauza pierdem biodiversitatea din raurile de munte… Deja padurile sunt facute,rand pe rand, una cu pamantul (citește devastate) și acum distrugem și raurile ! Un carusel al dezastrului pus la cale de minti diabolice manate doar de interesul profitului cu orice pret! Oare interesul “baietilor deștepti”, majoritatea și cu “ochi albaștri” pentru caștigurile imediate cu efort minim nu trebuie sa aiba totuși o limita cand e vorba de pastrarea cat de cat nealterat a ceea a mai ramas frumos in Tara asta ? Daca nu ne implicam pentru stoparea acestor proiecte vom pierde o comoara inestimabila !

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*