Gheţarii la control

Cotopaxi, Ecuador. Foto: Klaus Thymann

Cu ochii pe efectele schimbărilor climatice, Project Pressure, o organizaţie nonguvernamentală britanică îmbină arta şi ştiinţa pentru a crea prima arhivă „îngheţată”: ea reuneşte fotografi, cercetători, experţi IT şi cartografi pentru a realiza un atlas al gheţarilor pe cale de dispariţie de pe fiecare continent. Proiectul este realizat în colaborare cu NASA şi Serviciul Mondial de Monitorizare a Gheţarilor (WGMS) şi vrea să ofere generaţiilor viitoare o fereastră spre trecut, dar şi un reper pentru monitorizarea evoluţiei gheţii.

 

 

Iniţiatorul atlasului, fotograful Klauss Thymann, pasionat de ştiinţă şi cartare explică importanţa proiectului:

NG: Cum îşi propune Project Pressure să realizeze o arhivă vizuală cuprinzătoare a gheţarilor din întreaga lume?
Klauss Thymann: Totul porneşte de la o listă cu gheţari din 25 de zone, întocmită cu ajutorul cercetătorilor de pe fiecare continent, care vizează gheţarii cu cea mai mare rată de topire, cei aflaţi în regiuni prea puţin documentate (din cauza accesului redus sau a lipsei specialiştilor) şi cei a căror dispariţie va afecta cel mai mult populaţiile locale. Printre ţările incluse în proiect se numără Islanda, SUA, Argentina, Spania, Elveţia, Groenlanda sau Uganda. Cea mai recentă expediţie a avut loc la graniţa dintre Uganda şi Republica Democratică Congo, unde gheţarii din Munţii Rwenzori ar putea dispărea până în 2025.

Ghetarul Spegazzini, Argentina. Foto: Klaus Thymann

NG: De ce un atlas al gheţarilor?
K.T.: Ţinând cont de ritmul de topire al gheţii (unii dintre ei se topesc cu o rată de 30-50 m/an), gheţarii oferă o cale de vizualizare a efectelor schimbărilor climatice la nivel global. În plus, nu mai există o astfel de arhivă. Scopul nostru este să inspirăm şi să ajutăm publicul să se identifice cu problemele de mediu, să înţeleagă echilibrul fragil al planetei, cu ajutorul unor imagini spectaculoase.

NG: Atlasul este preconizat să apară la sfârşitul lui 2013. Ce se va întâmpla după aceea?
K.T.: Tot la sfârşitul lui 2013 va deveni funcţională şi platforma on-line MELT, unde, odată terminată cartarea pe teren, publicul va putea încărca propriile fotografii ale gheţarilor. MELT va putea fi accesată de oriunde şi va stoca pentru fiecare poză ora şi data, precum şi poziţia geografică exactă. În timp ce atlasul va reuni momente îngheţate în timp, MELT va ţine pasul pe termen lung cu evoluţia gheţii.

Solheimerajokull, Islanda. Foto: Klaus Thymann

NG: România nu este una dintre cele mai vulnerabile ţări cand vine vorba de schimbările climatice, iar publicul se identifică mai greu cu problemele de mediu globale. Mai mult, România nu va fi reprezentată în atlas. Care este mesajul Project Pressure pentru publicul român?
K.T.: Project Pressure vrea să ofere o perspectivă de ansamblu a efectelor schimbărilor climatice la scară globală. România face parte din comunitatea globală şi sunt sigur că românii vor înţelege importanţa colecţiei.

Interviu de Alexandra Popescu



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*