Spre o lume fără lupi

Foto: Costas Dumitrescu, ARCA

I. Scufiţa Roşie are carabină cu lunetă

Colaboratorul nostru Silviu Petrovan, specialist în ecologie şi conservare, ne atrage atenţia că exterminarea lupilor ia amploare, devine sport şi modă, cu pretextul protejării intereselor fermierilor

sau ale altor specii. În toate cazurile, argumentaţia e superficială, neconvingătoare, fără bază ştiinţifică. Cunoscutul scriitor şi activist de mediu britanic George Monbiot a publicat recent un articol legat de acest subiect din care selectăm câteva aspecte.
În provincia Yakutia din Federaţia Rusă se apreciază că trăiesc 3.500 de lupi. Asta nu ar însemna de loc prea mulţi pentru un teritoriu de 12 ori cât al României. Totuşi Preşedintele Yakutiei a anunţat că lupii au prvocat anul trecut pagube de 140.000 de dolari. În concluzie a decis să se organizeze o campanie de vânătoare intensivă, menită să reducă numărul lor la 500. Cum vor şti când au rămas 500, este o altă poveste.  Probabil prin scădere, când vor număra 3.000 de cadavre de lup.
Mobilizarea de elicoptere, maşini de teren, şi a unei armate de vânători va costa cu mult peste valoarea pagubelor. Cu aceşti bani s-ar putea despăgubi fermierii pentru mai mulţi ani. Pe de altă parte Yakutia este extrem de bogată, acolo se află imense zăcăminte de petrol şi gaze, aur, de acolo se extrag peste un sfert din diamantele lumii. Deci nu sărăceşte Yakutia din cauza lupilor. Este mai degrabă vorba despre o orgie vânătorească pentru proaspăt îmbogăţiţi, un fel de mega-Balc, ce va dura trei luni şi va desfide cele mai elementare principii de administrare durabilă a naturii sălbatice. S-a instituit un premiu de un million de ruble pentru vânătorul care ucide cei mai mulţi lupi. Guvernul yakut nu este îngrijorat că specia ar putea dispare: sunt lupi berechet în Scandinavia, vor veni alţii de acolo. În realitate şi fermierii norvegieni au învins în lupta cu ecologiştii. După decenii de convieţuire cu cel mai temut prădător al pădurilor nordice, cu rol bine cunoscut în menţinerea unui  ecosistem sănătos, norvegienii lasă în seama vânătorilor reglarea echilibrului. Excesele sunt mari, dar, spun ei, nu-i pericol de extincţie: vor veni alţii din Yakuţia!
La o adică, şi unii şi alţii privesc cu speranţă spre lupii canadieni. (Într-un articol despre lupii din SUA, publicat în martie 2010 şi de National Geographic România, se arăta că după ce lupii au fost practic exterminaţi în SUA, au apărut mari şi păgubitoare dezechilibre ecologice. Soluţia a fost importul de lupi din Canada. Ei s-au înmulţit, echilibrul s-a restabilit. Acum controlul populaţiilor de lupi în SUA se face pe baza unei monitorizări corecte, şi a studiilor ştiinţifice. Costurile sunt parţial suportate de asociaţiile de vânători).
Dar ia să vedem ce se întâmplă în Canada. Comitetul de Protecţie a Renilor (care are în compunere vestitele organizaţii ecologiste Shell, PetroCanda, TransCanada Pipelines, Koch Petroleum, alte asemenea mari iubitoare de mediu) a decis că împuţinarea acestor animale nu se datorează fragmentării habitatului de către conducte, şosele, cariere, a poluării cu reziduri industriale, a vânătorii excessive, ci lupilor. Faptul că lupii şi renii au trăit în echilibru timp de mii de ani ca verigi importante ale ecosistemului subarctic nu pare să aibă vreo importanţă. Aşadar şi candienii, mai ales cei din statul Alberta, s-au pus pe omorât lupi. Vânătorii îmbină plăcutul cu utilul. Ei fugăresc lupii cu snow-mobilele până la epuizare, apoi îi împuşcă. Partidele de vânătoare din elicopter sunt o altă distracţie. Lupii lihniţi sunt păcăliţi cu chiftele cu stricnină. Masacrele se fac probabil când nu se află prin preajmă Animal Planet. În British Columbia au şi ei competiţii de vânat lupi, se dau premii în bani pentru cel mai mare şi cel mai mic lup doborât. Adică pui.
Şi probabil că toţi aceştia se gândesc: când nu-i vom mai avea, importăm din România, ţărişoară care iată, raportează că are cam 3.000 de lupi. (Bun, doar 2.900, pentru a cita exact sursele oficiale). Dar cum se prezintă situaţia la noi vom vedea altă dată.

 

– Cristian Lascu

Articolul lui George Monbiot din ziarul Guardian poate fi citit aici.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*