O poveste cu castori

Pădure uscată din cauza barajelor de castori, pe valea Andorra.Foto: Cristian Lascu

Colindând prin câteva văi din Țara de Foc am fost surprins să văd în albiile seci și pe terasele joase numeroși copaci uscați, înălbiți de soare și ploi, imprimând peisajului o notă stranie.

Zeci, poate sute de  kilometri de fantome  forestiere, schelete de arbori în picioare, altele prăbușite. Un cercetător din Ushuaia  mi-a explicat că sunt isprava castorilor. Castori în Țara de Foc?! Vă minunați poate dumneavoastră, exact cum am făcut-o și eu. Da. Iată istoria  lor, o poveste cu tâlc ecologic.
Prin 1946, niște ferimieri s-au gândit (deși poate că acesta nu este termenul cel mai potrivit) să colonizeze pe râulețul Rio Claro 25 de perechi de castori (Castor canadensis)  aduși din Canada. Carnea, dar mai ales blana de castor avea valoare comericală promițătoare (pe meleagurile noastre, de exemplu, de aici li s-a tras brebilor extincția). Așadar, acei fermieri sperau să se pricopsească frumos. Și într-adevăr, castorii strămutați s-au simțit bine în noua patrie, prea bine chiar, și au proliferat. Hrană era din belșug, clima plăcută, și mai ales aici nu aveau prădători naturali. Dar iernile de aici sunt mai blânde decât cele din Canada. Așadar, castorii nu s-au mai deranjat să-și tragă o somptuoasă blană de iarnă, au considerat pesemne că blana de vară, fie ea și mai jerpelită,  le este suficientă. Dar blănurile astea second hand nu mai aveau nicio valoare comercială. Fermierii au lăsat deci castorii în plata Domnului. Castorii s-au răspândit și au inundat cu baraje luncile și albiile râurilor.
Condamnați la o existență lacustră, fagii răspândiți aici, Nothofagus antarctica,  s-au uscat cu miile. Acum, peste 60.000 de castori se lăfăie pe un teritoriu de 70.000 km2, devenind o adevărată plagă  prin dezechilbrul ecologic produs și pagubele aduse agriculturii și forestierilor. Doar industria turistică are de câștigat, căci barajele lor reprezintă adevărate atracții pentru vizitatorii Parcului Național Țara de Foc. De curând, castorii au trecut de bariera naturală a Strâmtorii Magellan și înaintează cu spor spre nord. Dar cum ce-i mult nu-i bun, guvernul argentinian și cel chilian încearcă acum să stopeze mareea acestei specii devenită invazivă fără vina ei, și să controleze populația prin vânătoare și alte măsuri dure. Însă se pare că nu s-a găsit încă ac de cojocul castorilor. – Cristian Lascu

 



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*