Balul biodiversităţii pe Balta Geraiului

Balta Geraiului la mijloc de mai. Foto Doru Oprişan

WWF România încheie cu cântec un proiect transfrontalier de reabilitare a unor zone umede de pe Dunăre

“Acum patru ani era stuf, dar linişte totală. Azi se aude din nou viaţa şi păsările din baltă au o casă sigură prin declararea acestei zone umede ca sit RAMSAR, alături de alte situri dunărene”, a spus Iulia Puiu, de la proiectul Frontiere Verzi, arătând spre întinderea de stuf de la picioarele noastre. O parte din vegetaţie era de-un verde proaspăt, iar în depărtare, chiar aproape de malul fluviului, păşunile de pe islaz sclipeau a smarald. “Tot ce e acum verde  – păşunile, acum patru ani era uscat. Apa a influenţat şi calitatea păşunilor, iar acum vara e plin de stupine la mentă”, a mai spus ea.

Ne aflam pe o terasă înaltă de lângă Balta Geraiului, nu departe de Corabia, unul din locurile alese de organizaţia WWF pentru un program de reabilitare a zonelor umede danubiene. Frontiere Verzi, proiect finanţat în proporţie de 75% de Uniunea Europeană (prin programul Life), e menit să salveze două specii periclitate pe plan European – raţa roşie şi cormoranul mic.

Protejarea lor înseamnă în primul rând protejarea habitatului lor restrâns foarte mult în ultimele decenii – zonele umede.

Locul pe care îl vizităm la încheierea proiectului e o porţiune de 950 de hectare de luncă. În perioada comunistă, s-a decis ca terenul să fie desecat şi redat agriculturii, după cum îmi explică Ion Croitoru, de la Agenţia pentru Protecţia Mediului Olt. S-au construit mari canale de drenare care au trimis apa din baltă şi din pâraiele care o alimentau către Dunăre. Nu era însă suficient. Mai era nevoie de îndiguirea întregii porţiuni şi instalarea de pompe – operaţiune foarte costisitoare, la care s-a renunţat.

Foto WWF

Terenul a rămas un soi de pârloagă, cu ceva păşuni care se îngălbeneau destul de repede la începutul verii. Cu 65.000 de euro, spune Croitoru, s-au blocat canalele de drenare cu diguri solide de pământ şi s-a făcut un canal de aducţiune pentru cele două pâraie locale, iar apa s-a întors. Şi odată cu ea vieţuitoarele. Popândăii şi alte rozătoare, şacalii şi mistreţii găsesc aici hrană, alături de o mulţime de păsări precum egretele mari şi mici, ţigănuşul, dumbrăveanca (protejată), eretele de stuf şi, potrivit lui Mihai Avadic, una din cele 17 perechi de vulturi codalbi care mai există din România. Şi, desigur, raţa roşie şi cormoranul mic.

“Pentru noi acestea sunt specii indicator al stabilităţii ecosistemului”, spune Mihai Avedic, expert al Societăţii Ornitologice Române (SOR), parteneră în proiect. Raţa roşie se hrăneşte cu alge şi seminţe de la cinci specii de plante – dacă le găseşte înseamnă că balta e sănătoasă. Mică şi vegetariană, ea nu reprezintă nici un interes pentru om şi nici un concurent pe resurse, iar ca adult e foarte greu de prins. Doar ouăle sunt în pericol din partea şacalilor.

Foto WWF

Cormoranul mic se hrăneşte cu 6-7 specii de puiet de peşte, pe care îl găseşte doar în locuri viabile din punct de vedere ecologic. Cuibăreşte în copaci, motiv pentru care proiectul a inclus plantarea a 5 hectare de salcie albă şi plop alb. Marele lui duşman e piscicultorul, dar deja o fermă piscicolă din zonă, parteneră şi ea la Frontiere Verzi, a acceptat să renunţe la tunurile de gaz care produceau zgomot şi speriau păsările şi să adopte sisteme de protecţie mai ecologice.

Imireanu Dorel Cătălin, primar în Giuvărăşti, comuna învecinată, spune că înainte, când venea seceta,  animalele urcau din baltă pe terasă, unde sătenii au terenuri cu porumb şi floarea soarelui, şi dădeau iama în culturi, dar „de când a venit din nou apa, nu se mai întâmplă, aşa că oamenii sunt mulţumiţi”.

Am mers şi noi la Giuvărăşti, una din cele două comunităţi care au fost implicare direct în proiect, prin intermediul copiilor. Circa 100 de copii au devenit membri ai Clubului Cormoranului. După cum îmi povesteşte Alex Petcu, din clasa a VII-a, cu diploma într-o mână şi o napolitană în cealaltă , „au venit şi ne-au întrebat cine vrea să meargă la curăţenie şi cine a vrut a intrat în club. Apoi ne-au adus planşe, să ne înveţe animale, păsări din toată lumea, am făcut un film, excursii pe baltă. La început nu au venit prea mulţi, dar apoi cand au văzut că e frumos, au venit“.

Foto Maria Dinulescu

La final de proiect, Frontiere Verzi le-a adus copiilor din Giuvărăşti doi balerini de la opera Română, care au lucrat timp de două luni cu ei la un spectacol de balet. Nu ştiu dacă mai emoţionaţi au fost copiii, unii pentru prima dată într-un efort coordonat pe scenă, frumoşi în costumele lor colorate, sau cei care au asistat la efortul lor curat de a lua parte la o întreprindere atât de mare.

Foto Doru Oprişan

Pentru că Balta Geraiului e doar unul din 11 situri de pe cursul Dunării unde s-a lucrat de la începutul lui 2009 pentru a îmbunătăţii condiţiile de reproducere ale celor două păsări, în colaborare cu autorităţile de mediu şi locale, cu 4 ferme piscicole, cu asociaţii de vânători şi cu 21 de comunităţi. Mai mult, tot ce se întâmplă pe malul românesc se întâmplă, în oglindă, şi pe cel bulgăresc, pentru că proiectul Life e transfrontalier.

Şi nu doar raţa roşie şi cormoranul mic au avut de câştigat. Orice îmbunătăţire a zonelor umede are efecte benefice pentru oameni. Râurile, lacurile, iazurile şi luncile sunt printre cel mai valoroase tipuri de ecosisteme, care joacă un rol cheie în circuitul apei în natură.

WWF, care îşi face o prioritate din protejarea lor, atrage atenţia că aceste zone sunt cele care refac rezervele de apă, pot reduce impactul inundaţiilor, asigură un mediu pentru înmulţirea peştilor şi curăţă atât apele de suprafaţă cât şi subterane. În ultimul secol, majoritatea zonelor umede din Bulgaria, România şi din multe alte părţi ale lumii au fost distruse.

– Domnica Macri



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*