Ce ne dau parcurile şi cât face?

Staffan Widstrand/CORBIS

De Ziua Europeană a Parcurilor, administratorii ariilor protejate din România încearcă să evalueze serviciile pe care ni le furnizează ecosistemele.

13 Parcuri Naţionale şi 15 Parcuri Naturale din România şi-au serbat astăzi, 23 mai, ziua, alături de multe alte zone protejate europene. Aceste enclave de natură, păstrate cu eforturi financiare şi administrative, ca un fel de colac de salvare pentru viitor, nu traversează cel mai prielnic moment din istoria lor.

Parcurile noastre sunt împărţite între nenumăraţi proprietari de terenuri, toţi dornici să-şi exploateze pădurile, şi sunt ameninţate de meandrele politice pe care le poate face oricând Codul Silvic (cea mai mare parte a parcurilor e forestieră).

„Cele 150.000 de hectare aflate în protecţie strictă trăiesc o poveste tulbure, sistemul de compensare întârzie să apară şi, oricum, statul nu poate plăti la nesfârşit compensaţii, cel mai corect ar fi ca ele să devină proprietate publică“ a spus Costel Bucur de la WWF, vorbind la simpozionul aniversar organizat de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva. Aşteptăm, a adăugat el, „“ca Romsilva – principalul gestionar de arii protejate din România – să dea administraţiilor acestor parcuri o mai mare greutate.

„Avem acoperit doar jumătate din necesarul de finanţare”, a spus Mircea Vergheleţ, directorul PN Piatra Craiului şi preşedintele Asociatiei Administraţiilor de Arii Naturale Protejate.„România a semnat convenţia pentru protecţia peisajului, dar nu există norme de aplicare, există foarte multe presiuni de la dezvoltatori şi autorităţile locale, care nu înţeleg obiectivele de protejare şi nu sunt dispuse să facă compromisuri, aşa că suprafeţe valoroase din parcuri sunt distruse“, a conchis Vergheleţ.

Într-o încercare de mai limita din pierderi şi de a promova o viziune pe termen lung, Romsilva a publicat un studiu care calculează cât costă de fapt serviciile pe care natura ni le furnizează gratuit. Studiul, finanţat de Fondul Global de Mediu, UNDP şi WWF, face parte dintr-un proiect mai mare care caută soluţii ca ariile protejate să devină sustenabile financiar.

„Show me the money!“ a spus Bogdan Popa, consultant UNDP, rezumând astfel demersul echipei de sale de cercetare, condusă de Camille Bann din Marea Britanie. Studiul lor pilot a urmărit, într-un eşantion pilot de cinci parcuri din România (Bucegi, Piatra Craiului, Vânători Neamţ, Maramureş şi Retezat), care e contibuţia bănească a pădurii/naturii la bunul mers al diverselor sectoare economice.

Metodologia, destul de complexă, poate fi explicată pe scurt astfel: se compară cum ar sta lucrurile în 25 de ani dacă s-ar proceda în continuare ca în prezent şi cum ar sta dacă zona ar fi gestionată durabil, protejând mediul şi conservând resursele.

Aproape în toate sectoarele, rezultatele au fost evidente. Lăcomia şi goana după profit rapid nu doar că disturge mediul, dar erodează exact sursele pe care se bazează afacerea.

De exemplu,dacă tai lemnul pentru profit maxim, vei rămâne fără pădure. Dar sunt zone unde poţi obţine beneficii similare păstrând pădurea şi recoltând fructele din ea – la care să adaugi o exploatare forestieră sustenabilă.

Serviciul de furnizare de ape curate - Izvoarele Cernei. Foto Mircea VergheleţServiciul de furnizare de ape curate – Izvoarele Cernei. Foto Mircea Vergheleţ

Alte servicii ecologice: Cu cât apele duc cu ele o cantitate mai mare de sol erodat, cu atât mai mult costă tratarea lor de către furnizorii urbani. Pădurea şi ecosistemele ei acvatice păstrează curate şi sănătoase apele care o străbat.

Unele culturi agricole sunt protejate de inundaţii datorită unor diguri împădurite. Păşunile prea solicitate sau pe care, dimpotrivă, nu sunt destule animale se degradează, urmând ca prin forţa lucrurilor numărul turmelor să scadă. O bună gestiune din punct de vedere ecologic le-ar aduce agricultorilor, doar în cele cinci parcuri, 16 milioane de euro în plus în 25 de ani, plus garanţia că munca lor are un viitor.

Sechestrarea carbonului, combaterea dezastrelor naturale sunt şi ele servicii cuantificabile, de pe urma cărora întregul buget naţional are de câştigat (un plus de circa 40 de milioane de euro in 25 de ani, doar în locaţiile pilot).

Cele mai spectaculoase rezultate au fost, în mod previzibil, în domeniul turismului. O bună gestionare a parcurilor mai sus menţionate ar spori veniturile operatorilor cu aproape 500 de milioane de euro în 25 de ani. Reversul e şi el valabil: defrişările, suprasolicitarea păşunilor, construcţiile nepotrivite, vânatul excesiv etc. nu ar face decât să distrugă în timp principala resursă a turismului – un mediu curat şi peisaje frumoase.

Citeşte despre o iniţiativă de protejare a peisajului în articolul Ghid de netăiat craca de sub picioare.

Bogdan Popa e de părere că ar fi util un astfel de studiu şi la nivelul întregii ţări, aşa cum a fost făcut, de exemplu, în Republica Modova (unde s-a constatat că serviciile ecosistemice furnizează 60% din PIB!) Poate că cifrele i-ar pune pe gânduri pe cei care consideră că natura e un moft pentru poeţi şi că dezvoltarea durabilă e doar o altă expresie la modă.

Odată cuantificate, serviciile de mediu ar trebui plătite de beneficiari. Un exemplu de bună practică se află în Serbia, o ţară mai săracă decât România, dar unde în Parcul Naţional Djerdap serviciile furnizate de ecosisteme sunt plătite – 7 euro locul de cazare, 32 de euro pe hectarul de lac folosit de hirocentrala de la Porţile de Fier (sârbească), 26 de euro pe metrul pătrat de staţie de benzină şi chiar 0,4 euro pe metrul de drum naţional, etc., aducând cam 750.000 de euro pe an în contul parcului.

Vedere la Cazanele Dunării din Parcul Naţional Djerdap, Serbia. Foto Mircea VergheleţVedere la Cazanele Dunării din Parcul Naţional Djerdap, Serbia. Foto Mircea Vergheleţ

Şi în unele Parcuri Naţionale româneşti se ia în calcul introducerea unei taxe de vizitare, precum şi posiblitatea de a-i obliga prin lege pe acei care profită de pe urma naturii (printre alţii operatori de turism în zone protejate, îmbuteliatori de ape minerale, agricultori, furnizori de ape urbane, turişti etc.) să dea ceva înapoi mediului şi celor care au grijă de el.

– Domnica Macri



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*