Caprele negre SOS

Foto Silviu Matei

În iunie 2010 revista National Geographic România publica un scurt articol despre capra-neagră din ţara noastră. O specie emblematică pentru Carpaţi, capra-neagră şi-a găsit refugiu contra inamicilor săi naturali, lupii şi râşii,  pe crestele cele mai inaccesibile. Cu ajutorul copitelor sale ca nişte ventuze, capra-neagră escaladeză pereţii verticali şi ţancurile abrupte cu o tehnică elegantă, ce poate fi invidiată de cei mai buni alpinişti. Pe acele înălţimi, între pământ şi cer, ele se cred invulnerabile. Dar adaptările lor naturale nu au avut în vedere inventarea carabinei cu lunetă, proliferarea vânătorilor, lăcomia braconierilor.

Consultantul nostru pentru acel articol, un specialist cunoscut, dr. Ovidiu Ionescu, a făcut chiar un doctorat în capră-neagră. Domnia sa ne-a informat că efectivele de capră-neagră din Carpaţii româneşti ar atinge 8.000 de exemplare. Bună treabă! Alte cifre oficiale mai recente sunt ceva mai modeste, se vorbeşte de 6.000. Nici aşa n-ar fi prea rău.

Însă în ultima vreme cercetători şi organizaţii care se ocupă de protecţia naturii spun că de fapt caprele negre sunt tot mai rare. Şi eu, mergând în 2011 prin Retezat, pe care îl ştiam ca un paradis al caprelor negre, nu am mai văzut ca altă dată ciopoarele lor, nici prin căldările glaciare, nici prin pereţii calcaroşi prăpăstioşi ai Muntelui Iorgovanu, unde le vedem întotdeauna. Bun, eu nu sunt specialist, deci impresiile mele dintr-o excursie nu reprezintă o dovadă.

Dar iată, zilele trecute, în 3 şi 4 iunie,  un grup de specialişti în domeniu, silvicultori şi ecologişti, la iniţaitiva Fundaţiei Conservation Carpathica, au făcut o recunoaştere în estul Munţilor Făgăraşi şi Leaota, în situri NATURA 2000. Fundaţia din Şinca Nouă are drept scop protejarea pe baze ştiinţifice a faunei sălbatice.

Ei n-au mai întâlnit nici măcar o capră neagră. În toamna anului 2012 un inventar asemănător făcut în perimetrul administrat de fundaţie a pus în evidenţă un număr total de 20 de capre-negre din 160 câte erau inventariate pe hârtie în acel perimetru, adică mai puţin de 15% din cifra raportată oficial. În situaţia sumbră în care această disproporţie între efectivele pe hârtie şi cele din teren ar fi aceeaşi la scara Carpaţilor, ar însemna că nu avem 8.000 de capre-negre, ci doar vreo 1.000.

Foto Silviu Matei

Dacă este aşa, revista National Geographic România îşi cere scuze cititorilor pentru informarea eronată. Departe de a exista din abundenţă, capra-neagră ar ajunge în acest caz să se îndrepte spre statul de specie periclitată. Chiar în aceste condiţii, asociaţiile de vânători cer mărirea cotei aprobate pentru vânat.

Integrarea noastră europeană a determinat România să-şi armonizeze legislaţia de mediu şi în privinţa conservării naturii, fapt pozitiv. Dar există şi unele anomalii legislative, iar capra-neagră este victima unui astfel de paradox. Deoarece ruda sa apropiată, subspecia vest-europeană este abundentă în Pirinei şi Apenini, capra-neagră nu se află pe lista speciilor protejate în Europa.

Din acest motiv ea nu a mai fost listată printre speciile strict protejate nici în ţara noastră, aşa cum fusese înainte de armonizare. Şi astfel, bietele capre-negre din Carpaţi au ocazia să descopere pe pielea lor că integrarea, făcută fără discernământ, nu aduce numai beneficii.

– Cristian Lascu



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*