-
- Permisie pe tarm 01
-
- Permisie pe tarm 02
-
- Permisie pe tarm 03
-
- Permisie pe tarm 04
-
- Permisie pe tarm 05
-
- Permisie pe tarm 06
-
- Permisie pe tarm 07
-
- Permisie pe tarm 08
-
- Permisie pe tarm 09
-
- Permisie pe tarm 10
-
- Permisie pe tarm 11
-
- Permisie pe tarm 12
-
- Permisie pe tarm 13
-
- Mama ştie. O simplă adulmecare confirmă legătura dintre o focă şi puiul ei pufos. Imaginile puilor neînţărcaţi ucişi cu lovituri de măciucă, televizate pentru prima dată în anii ‘60, au dus la interzicerea în 1987 a uciderii puilor numiţi blăniţă-albă. Dar se mai vînează foci adulte în Canada, după un sistem de cote considerat prea generos de critici, chiar şi pentru populaţia în prezent abundentă de foci. Foto: Brian Skerry
-
- În două săptămîni de alăptat, puiul durduliu şi bine încălzit devine o aşa-numită blăniţă-albă grasă. Foto: Brian Skerry
-
- Un pui alăptat poate lua în greutate cam 450 g la fiecare 5 ore, în timp ce mama pierde tot atît cam la trei ore o dată. Nici nu e de mirare: ea e o fabrică, producînd lapte cu cel puţin 50% grăsime. Foto: Brian Skerry
-
- Vînătorii străbat gheţurile plutitoare înarmaţi cu hakapik-uri. O lovitură în cap – metodă aprobată de guvernul canadian – poate ucide rapid o focă. Foto: Brian Skerry
-
- Vînători cu sînge rece. În răcoarea începutului de primăvară, focile de circa două săptămîni devin ţinte legitime pentru vînători, pe măsură ce sînt înţărcate şi încep să-şi piardă blăniţa pufoasă. După alte cîteva săptămîni în chip de „zdrenţăroşi“ ce năpîrlesc, focile tinere, numite acum „bătăuşi“, după felul în care bat apa cu înotătoarele, au o blană lucioasă, perfectă, devenind astfel o ţintă predilectă a vînătorilor. Anul trecut, în Canada, vînătorii au ucis cam 286.000 de foci de Groenlanda, majoritatea sub patru luni. Foto: Brian Skerry
-
- Vînători cu sînge rece. În răcoarea începutului de primăvară, focile de circa două săptămîni devin ţinte legitime pentru vînători, pe măsură ce sînt înţărcate şi încep să-şi piardă blăniţa pufoasă. După alte cîteva săptămîni în chip de „zdrenţăroşi“ ce năpîrlesc, focile tinere, numite acum „bătăuşi“, după felul în care bat apa cu înotătoarele, au o blană lucioasă, perfectă, devenind astfel o ţintă predilectă a vînătorilor. Anul trecut, în Canada, vînătorii au ucis cam 286.000 de foci de Groenlanda, majoritatea sub patru luni. Foto: Brian Skerry
-
- La dezgheţ. Gheaţa reprezintă pentru focile comune o chestiune de viaţă şi de moarte. Dacă e prea groasă, poate limita accesul la hrană sau la orificiile de aer. Foto: Brian Skerry
-
- Dacă gheaţa e prea subţire, nu asigură locuri stabile pentru naşterea puilor. Dependenţa focilor de gheaţă se reflectă în răspîndirea lor, ce corespunde cu limitele de sezon ale banchizei. În fiecare toamnă, coloniile din nord-vestul Atlanticului migrează în sud, spre locurile de reproducere din largul Labradorului, Newfoundland-ului şi Golfului Sf. Laurenţiu. Foto: Brian Skerry
-
- Înotătoarele din spate se desfac şi se strîng asemenea unor evantaie, propulsînd-o cu mişcări graţioase, dar puternice. Se răsuceşte, dezvăluindu-şi pata în formă de harpă de pe spate, care a şi dat numele speciei în limba engleză – foca-harpă (foca de Groenlanda sau foca cu şa – în română). Foto: Brian Skerry
