În 1835, în Insulele Galápagos, Darwin a adunat cîteva păsărele maronii, greu de deosebit, cu excepţia ciocurilor, de dimensiuni şi forme diferite. Întors în Anglia, ornitologul John Gould le-a denumit „cinteze de sol“, mai mult de zece noi specii, necunoscute pentru ştiinţă. Darwin observase că exista un model similar al diversificării printre ţestoasele de Galápagos şi printre mierle. De ce insulele îndepărtate aveau o asemenea diversitate? Răspunsul său a fost că izolarea – plus timpul, plus adaptarea la condiţiile locale – conduce la originea speciilor. Părea mai logic decît să presupunem că au fost create şi aşezate numai în Galápagos.

Foto: Robert Clark

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*