9 zile pe Pakmeng Beach

9 zile pe Pakmeng Beach

Iar? Ah, afurisito! Scârboaso! Trădătoareo! Ai întâlnire cu o fată frumoasă. Abia aştepţi. Îți bate inima tare de simți că ți se taie respirația. Alergi către locul de întâlnire. Și aştepţi şi aştepţi. Și vezi că iar te-a lăsat baltă. În cazul meu la propriu – şi vezi vedea imediat de ce spun asta.

Locuim la Pakmeng Resort, un complex bungalowuri peste drum de Pakmeng Beach, cea mai cu moț plajă continentală din Trang. Resortul nostru se întinde pe vreo 4-5 ha de grădină tropicală îngrijită având în faţă Marea Andaman, şi în spate un râu şi a lui încâlcită pădure de mangrove. Majoritatea bungalowurilor sunt în prag de pensie, dar începând de sezonul acesta sunt luate la mână una câte una pentru a fi modernizate. La început de februarie când am fost noi aici doar 3 erau recondiţionate şi l-am ales pe cel mai fain, chiar în centrul grădinii…

Patroana, o chinezoică pe la vreo 50 de ani e un monument de eleganță, tact și bun simț. Ne tot trimite mici atenții pentru fiul nostru: fructe, ceai, suc natural. Ea e singura care o mai rupe pe englezește.

Restul nu vorbește o boabă în engleză. Ceri ceva și primești ce vrea soarta, cum a pățit soția mea care a ales fresh shrimp din meniu și a primit creveții cruzi…

Ar putea fi un loc perfect pentru orice vacanţă liniştită, unde doar să înoţi, să mănânci, să dormi şi să scrii – de n-aş avea prostul obicei să nu merg la mare decât dimineaţa şi seara. Și tocmai atunci se întâmplă că apa lipsește!!!

9 zile pe Pakmeng Beach

Aici marea are fundul incredibil de plat, ca o farfurioară de ceai întinsă pe sute şi sute de kilometri, iar la reflux apa se retrage, până aproape de mica insulă Ping care se vede în zare. Pe același fundal apropiat, chiar vis-a vis de noi se văd Koh Ngai și Koh Muk.

Apa nu e mai adâncă pe 1-1,5 m oricât ai înainta în larg: este locul perfect unde să înveţi un copil să înoate.

Nisipul e şi el ciudat: dens ca un asfalt, are consistență nămolului, dar e totuşi nisip. Înotul e plăcut ca într-un lac liniştit. Am prins 2 zile zile mai vântoase, cu valuri nu neaparat fioroase cât ciudate, care parcă nu aveau nici o ordine, ci tindeau să se bată cap în cap. Apa are culoarea Mării Negre de la Vama Veche, nici cristal, dar nici tulbure – din cauza râului care se varsă în mare în apropiere. (Ca să mă bage și mai mult în ceață în două rânduri apa mării a devenit rece și foarte limpede). Deşi suntem pe coasta de vest a Thailandei, la azuria Mare Andaman, nici vorba de coral sau peşti coloraţi – cum vei găsi la insulele din Trang – Koh Mook, Koh Kradan, Koh Libong  Koh Sukorn, Koh Rok, Koh Takieng, Koh Phi, KoIolo, Koh Po sau Koh Meng. Aici sunt doar chibuțuri de stele de mare cu 5 braţe şi bancuri de peşti subţiri şi lungi că nişte țipari.

Refluxul care pentru mine e prilej de maximă frustrare e un soi de sărbătoare pentru tot satul. Mai ales seara, localnicii sunt cuprinşi de un soi de frenezie a vânătorului ancestral: ies cu mic cu mare şi cutreieră locul ca nişte genişti înarmaţi cu ţevi de plastic ascuţite la vârf – după scoici înfundate la câțiva centimetri în nisip.

Când e vreme rea, tocmai pentru că fundul e aşa de plat, valurile izbesc cu vrăjmășie.

9 zile pe Pakmeng Beach

Probabil din cauza asta, o parte a plajei, partea în dinspre resortul nostru, unde șoseaua e mai aproape de ţărm, a fost literalmente fortificată cu sute de tone de beton. A rezultat o espanadă unde te poţi plimba la malul mării ca pe meterezele unei cetăţi. Este locul de atracţie seară de seara pentru zeci de Toyote uriașe care aduc clanuri întregi de thailandezi la picnic – cu butelii sau focuri improvizate, grătare sau mâncat din pungă, întinși pe rogojini sau la mase de plastic aduse de acasă, cu muzică revărsându-se din boxele mașinii sau telefoane.

9 zile pe Pakmeng Beach

În sat, există zeci de restaurante unde poţi încerca bucătăria thailandeză sau musulmană, cu preţuri la 1-2-3 lei mai scăzute per fel decât în Puket, Samui, Krabi, sau alte locuri frecventate de farangi. Cel mai aglomerat și probabil cel mai bun este restaurantul Yok Yor. Dar şi aici pare scump, în comparaţie cu Trang (capitala provinciei aflată la vreo 40 minute cu maşina).

Că să ajungem în sat trebuie să luam la pas toată această esplanadă – e o plimbare plăcută seară de seară preţ de aproape 40 de minute – printre aceşti localnici extrem de prietenoşi care strigă după noi – hello, how are you, happy?, și multe altele în thailandeză la care ridic zâmbind din umeri – invitându-ne invariabil la masa lor.

E un loc frecventat aproape în exclusivitate de thailandezi, iar noi părem nişte ciudăţenii albe cu care toată lumea vrea să se împrietenească.

Îmi place foarte tare de ei! Păcat că deşi au maşini mari cât un vapor nu au obiceiul să strângă după ei gunoiul, şi lasă în urmă dezastru….

Foto: Cătălin Gruia



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*