Înapoi, în Republica Moldova

La Hanul lui Hanganu din satul Lalova, turiștii care se îndrăgosteau iremediabil de bucatele Emiliei au început s-o trădeze. Soțul ei, Sergiu Hanganu, îi atrage în beciul său ca într-o peșteră fermecată, plină ochi cu comori lichide homemade. Atmosfera din odăile or tradiționale te teleportează în lumea lui Creangă.

Prinde momentul de grație al începuturilor
Text: Cătălin Gruia; Foto: Costas Dumitrescu

Gândul ăsta îmi tot dădea târcoale de ceva vreme: dacă m-aș muta în Republica Moldova? Să mă explic. Sunt optimist că România o să se dezvolte, dădăcită și protejată sub aripa de cloșcă a Uniunii Europene. Dar intratul în rândul lumii civilizate vine cu bune și rele. Stabilitatea, ordinea și banii sunt minunate, însă tind să te ferece cu lanțuri aurite la locomotiva unui ritm de viață tot mai alert. Și în goana asta, eu simt cum ne fuge de sub picioare liniștea și fericirea adevărate, că oriunde ne lovim de comercial și artificial ne cad bucăți din suflet.

Fără să știu mai nimic despre Republica Moldova, îmi imaginam așa: iată o țară aproape și totuși Dincolo, între ruși și occidentali, a noastră și totuși străină, un univers de limbă, cultură și istorie familiar, învăluit însă în parfumul unui exotism arhaic. Și nu în ultimul rând, un loc unde puterea mea de cumpărare ar fi mai mare ca acasă!
Să îți găsești un colțișor de rai printre dealuri și inimi moldave domoale și să fii fericit acolo, neștiut de nimeni, păzindu-ţi fericirea cu gelozie, ca în grădina lui Epicur, fără prea mulți bani, dar cu vin bun și prieteni adevărați, îmbrățișând downshiftingul și concentrându-te pe cumpănirea tuturor lucrurilor pe cântarul limitării suferinţei…

Ca să nu mai visez la cai verzi pe pereți, am pornit-o la drum, împreună cu fotograful Costas Dumitrescu. Cu Chișinăul drept bază, am bătut mai toată țara, în jur de 200 de kilometri pe zi, timp de aproape două săptămâni, pe la vinării și festivaluri, prin orașe și sălbăticie, peșteri și mănăstiri, hoteluri și pensiuni rurale, malluri și piețe, primari și meșteri populari. Ne-a rămas regretul că n-am intrat în Transnistria și nu am ajuns în nord.

Articolul de față se vrea o invitație pentru toți cei care și-au bătătorit deja cărare prin țările din Occident și vor să încerce și Estul. Îmi dau seama că poate invitația este prematură și puțin cam îndrăzneață.
Căci despre ce turism poate fi vorba într-o țară mică, înghesuită la margine de imperii mari, în calea stihiilor istorice, de unde aproape jumătate de populație s-a expatriat, fără munți înalți, fără ieșire la mare?
Ei bine, am descoperit cu uimire că, pentru exploratorul neblazat, R. Moldova are o mare de vin, un munte de ospitalitate și prețuri atractive.

Însă ca în orice lucru abia urnit, treaba șchioapătă și multe lucruri trebuie cârpite și rezolvate din mers. Și oamenii le cârpesc cu bucăți din propriul suflet. Ospitalitatea este la maximum, cum era la noi acum 10-20 de ani. Lumea încă trăiește farmecul haiducesc al descurcatului în orice împrejurare.
Evident, Republica Moldova nu e pentru oricine. Căci aici turismul se naște chiar acum, și chinurile faceri nu-s pentru cei slabi de înger ! O recomand însă cu căldură celor aventuroși, care s-au săturat de all inclusive și vor să schimbe radical macazul.

Hiking pe dealurile înalte de la Orheiu Vechi cu Valeriu Istrati, 29 de ani, un montaniard care lucreaza la marcarea a patru trasee de soft adventure în Butuceni.
Pregătiri pentru un drum cu barca pe Nistru, la o partidă de pescuit în zona Rezina.
Mic dejun delicios la Hanul lui Hanganu: din produse proaspete, din curțile localnicilor.
ATU a lansat prima colecție de vinuri la începutul lui octombrie 2018. Vlada și Victor
Vutcarău, tinerii ei proprietari, și-au propus să convertească o hală industrială din Chișinău în prima vinărie urbană din țară.
În peisajul de vis al podgoriilor Vinăriei Poiana, deschisă pentru turiști în toamna aceasta, s-a turnat filmul Șatra, în regia lui Emil Loteanu.
Cel mai vizitat sit din țară, Orheiul Vechi, e un adevărat muzeul în aer liber al Republicii Moldova. Rezervația cultural-naturală și peisagistică este pe lista de candidați pentru Patrimoniul Mondial UNESCO.
La Festivalul Sânzienelor din satul Palanca, fete în port popular se încununează cu flori, așteptându-și rândul pe scenă, unde formații populare din diverse regiuni ale Republicii Moldova cântă și dansează în aplauzele unui public entuziast.

 

În viața anterioară de mirean, călugărul Eftimie a fost electrician în Kamceatka și Ucraina. A lucrat o vreme și în România. Acum, la Butuceni, veghează peste Biserica din Peșteră.

 

Nuntă de fițe, cu sufletul în raiul tradițiilor și buzele unse de mai-binele modern, în satul Congaz din Găgăuzia.
Pavel Țăranu a fost profesor de sport înainte de a deveni meșter popular în satul Ciuburciu și proprietar al pensiunii
Meșter-Faur. El a construit singur, în buza Nistrului, cele două căsuțe tradiționale acoperite cu stuf pe care le închiriază turiștilor.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*