Ponturi de la localnici: Ikaria

„Ikaria e o insulă binecuvântată cu de toate, dar în porții mici“, spune Marina Moulas, proprietara pensiunii Marina din orașul Therma. Foto: Bogdan Croitoru

Atracții, mâncare, plaje, suvenire în insula Ikaria din Egeea de Nord

Text: Cătălin Gruia, Foto: Bogdan Croitoru

O mamă care își iubește cu adevărat copiii nu-i îngrașă în răsfăț, ci îi educă pentru fericire și viață lungă cu bățul strictului necesar. Asta se întâmplă de mii de ani în Ikaria, unde rețeta fericirii înseamnă viață activă, mâncare ușoară, aer curat, izvoare termale vindecătoare, comunitate sudată și multă voie bună. „E o insulă binecuvântată cu de toate, dar în porții mici“, spune Marina Moulas, proprietara pensiunii Marina din orașul Therma.
„De regulă, sărăcia duce la disperare, însă în unele cazuri poate rodi în mândrie, comună, autodeterminare, ajutor reciproc, egalitate, voluntariat, veselie“, spune Theo Dorgan, scriitor irlandez care a bătut toată Grecia timp de 40 de ani înainte de a face o fixație pe Ikaria, unde de 11 ani se întoarce să lucreze în fiecare lună mai împreună cu partenera lui, poeta Paula Meehan.
Iată că dacă statul te lasă în pace, nu e interesat să te ajute pentru că n-are ce să îți ia, nu se instalează anarhia, ci comuna, solidaritatea, tribul își reintră în drepturi. De-a lungul timpului, de la Imperiul Bizantin încoace, oameni importanți, intelectuali, funcționari capabili, care dintr-un motiv sau altul au călcat pe bec, au fost exilați aici. Localnicii se laudă cu stropii lor de sânge albastru…
Însă Ikaria nu e pentru oricine. Aici nu vei găsi lux sau organizare de 5 stele, ci viață reală, frumusețea nemachiată a unui loc sălbatic care trebuie descoperit. De-asta e bine să ai de partea ta fie un localnic care să te ghideze, fie mult timp – să poți descoperi singur. „În orice caz, e un loc cu o energie aparte, perfect nu atât pentru distracții și activități, cât pentru a coborî în tine însuți“, spune Theo Dorgan.

Atracții

În urmă cu 3000 de ani, insula era deja o destinație de spa & terapie grație izvoarelor sale termale. Discipolii lui Asclepion recomandau tratamentul pelerinilor veniți la izvoarele miraculoase ale Ikariei în funcție de cum interpretau visul avut în prima noapte. Hidroterapie (băi de maximum 20 de minute, un ciclu complet de 21 de băi) într-unul din izvoarele bogate în radiu din partea de sud a insulei e recomandarea de bază a lui Theo Dorgan. Ai mai multe opțiuni: fie în locuri unde izvoarele sunt captate pentru tratament, cu baie (hamam) – jacuzzi, cum sunt băile private sau municipale din Therma ori Agias Kirikos, sau pur și simplu cele câteva izvoare neamenajate, care se varsă direct în mare la Lefkada, Therma sau Faros (unde nu trebuie să plătești).
„Pentru o porție consistentă de voie bună ikareză mergi la o panighiri, una dintre petrecerile organizate local cu ocazia zilei sfântului care patronează satul. Mâncare, muzică, dansuri tradiționale – totul în modul cel mai autentic, afară, în piața centrală sau în curtea bisericii (dacă e timp frumos), sau dacă se nimerește toamna târziu, în căminul cultural sau la școală. Sunt 70 de sate, te vei nimeri la una“, recomandă Marina Moulas.
Pentru greci, petrecerea e necesară ca aerul. Începe la căderea serii și ține până târziu în noapte. Noi ne-am nimerit la cea din satul Katafygi, de Sfântul Dumitru. La loterie, am avut numărul câștigător, 53, care mi-a adus un storcător de fructe.
„Dacă vrei să înțelegi mai multe despre cum a ajuns Ikaria așa cum e, mergi la Muzeul de Folclor din Agia Kirikos“, te îndeamnă chelnerița Anastasia Lanning. Dar vezi că nu e deschis tot timpul. Trebuie să-l suni înainte pe curatorul Themistoclis Katsaros (210.8236217) și să-ți faci o programare. El a făcut acest muzeu. Ai nevoie și de un ghid sau translator, pentru că Katsaros nu vorbește engleza. În contrast, Muzeul de Arhelogie din localitate e modern și arătos, cu explicații în limba engleză.
Fermierul Zaharia Moulas, proprietar a 3.000 de măslini, te cheamă la o vizită la stânca lui Ikarus, unde s-ar fi prăbușit eroul mitologic. E un câmp de marmură cât vezi cu ochii, ca un patinoar solar alb, puțin înclinat spre mare. În partea opusă, pe dealuri, sunt livezi de măslini cât vezi cu ochii. Pe alocuri marea a mâncat ca o carie atotputernică din marmură, creând piscine mai mici sau mai mari unde apa se încălzește și poți face baie. Un fel de cenote ikariene în miniatură. Tot aici e în construcție un teatru de marmură albă în aer liber (doar o latură e gata), unde vara sunt puse în scenă piese antice după Euripide și Sofocle. Din drumul principal traseul e marcat cu un punct roșu pe alb. Se poate coborî cu mașina fără probleme.
Castelul Kossina, peștera de lângă satul Petropuli, o drumeție prin pădurea Ranti și templul antic Artemidos sunt cele patru sugestii active ale lui Dimitri Lesses, instalator, alpinist, speolog, autorul unui dicționar greco-ikarian, tată și fermier din localitatea Evdilos.
La Castelul Kossina cel bătut de vânturi poți urca cu mașina pe drumuri șerpuind în ac de păr printre vii și stâncării, preț de 10 minute, și tot atâtea Tatăl nostru. Sau pe jos, în vreo 40 de minute. De sus ai o vedere panoramică a insulei. Cândva a fost un punct strategic important, azi e cucerit de capre.
Peștera din Petrouli e relativ mică, în jur de 50 m, și accesul e mai greu doar la intrare. Mai departe, urci către pădurea Ranti ca printr-un tablou renascentist cu stâncărie și tufișuri liliachii.
Americanca Laura Maggos a moștenit casa străbunicului ei din Megganitis (a doua casă de sub biserică) și s-a mutat anul trecut cu familia în Ikaria. Și ea îți recomandă o plimbare la vale prin pădurea Randi. Poți să urci și cu mașina, apoi cobori la vale până în Megganitis pe traseul marcat 3-4 ore.
„Mergi sâmbătă în satul Akkamatra, centrul geografic al insulei și centrul administrativ de-a lungul timpului. E un loc căutat de turiști, dar cu o energie cu totul specială“, spune Katerina Amorgaianou, de trei ani șefa băilor municipale din Therma.

Având reputația unui edificiu imposibil de cucerit, castelul Koskina a fost construit de bizantini în secolul al-X-lea. Foto: Bogdan Croitoru

Cazare
Agriolycos Pension din Therma e aclamată de Theo Dorgan ca un fel de Grădină a lui Epicur – într-o interpretare modernă și marină. Theo a scris șapte cărți în această pensiune, cuibul pentru prieteni al bătrânei doamne Voula Manolarou, care după o viață într-o poziție de top la un hotel de 5 stele din Atena a revenit în Ikaria și a perfecționat arta ospitalității la Agriolycos (lupul sălbatic). Vula tronează peste toți și toate ca o cloșca autoritară, manifestând o grijă geloasă de Iahve pentru puișorii care îi ocupă cele 14 camere. La izvoarele fierbinți ce alimentau termele antice din localitate se poate ajunge prin fundul curții ei, sau înotând preț de 10 minute.
Zaharaoula’s rooms din Magganitis este favorita Laurei Maggos.
Dimitri Lesses preferă Thea’s Inn din Nas, în apropiere de plaja locală, o casă a zâmbetelor dirijată cu mult suflet și pricepere de proprietara Thea.
Pentru ateniana Nasia Petropoulou, cel mai tare hotel de pe insulă este Pyrgos, o fostă moară de vânt amenajată cu multă artă de arhitectul Spyros Teskos în capitala Agios.

Mâncare
Meltemi, în Therma, Tsaki, în Glaredo și Arodou, în Xilosyrtis sunt taverne excelente, e de părere Theo Dorgan. Toate-s pe malul marii, însă vederea de pe terasa Arodou nu-i plătită nici cu aur, mai ales la apus când vezi în zare insulele Samos și Furni, scăldate în tonuri de oraj. Elefteria, patroana de la Arodou, face griluri excepționale. La Meltemi toată mâncarea e delicioasă, însă chelnerița Maria Perri iubește mpwkri meze, tocana iute a bețivului.
Pentru electricianul Stelios Yenakis cel mai bun suvlaki din Egee e la premiata tavernă Gregory, pe plaja principală din Faros. Proprietarul Miltiadis Safou se ține departe de experimente fistichii, la el găsești mâncare tradițională grecească, simplă, din ingrediente locale.
„Te rog, orice ai face, nu rata Perix“, mă îndeamnă Katerina Amorgaianou.
Pentru Laura Maggos, Kafenio din Magganitis e cea mai bună alegere. Vineri seara au mâncare bună și muzică tradițonală grecească.
„Ba cea mai bună mâncare de pe insulă e acasă la mine“, spune fermierul Zaharia Moulas, care are 3.000 de măslini în Vaoni. „Am cea mai bună brânză, cel mai bun ulei de măsline, cel mai bun vin, cea mai bună carne de capră, toate ale mele, de la fermă. Ce altceva îți mai trebuie?“
S-ar putea să aibă dreptate. Și-s mulți nikokiris (gospodari buni) ca el pe Ikaria.

Plaje
Pentru turiștii care își iau informația preponderent de pe net nu există niciun dubiu: plaja momentului în Ikaria e Seychelles din Magganitis. Însă nu toată lumea o caută. În niciun caz localnicii. „Mai bine mergi la Neagia, pentru liniște și sălbăticie, ca să ai plaja numai pentru tine“, recomandă băieșița Katerina Amorgaianou.
Tinerei Anastasia Lanning îi place Sf. Georgos din Drakono. Dar adaugă grăbită că are și mai aproape de inimă Syrtiko, plaja cea bolovănoasă, de sub Mănăstirea Lefkada. Aici se varsă și două izvoare termale din Lefkada. Nu sunt marcate în niciun fel, dar poți vedea singur aburii. Acolo a copilărit de la 10 ani, când familia ei a venit pe Ikaria, îi știe și iubește fiecare bolovan.
Chimista Elpida Margariti, venită de doi ani în Ikaria, recomandă plaja Agios Georghios aflată lângă Sanctuarul Drakano, cu al său emblematic turn rotund. „E singura plajă cu nisip din partea de sud a insulei. Natură sălbatică, lume puțină, ape de cleștar, mai ceva ca-n Laguna Albastră. Perioada cea mai bună: mai-iunie. Dar e un loc relativ inaccesbil, adu-ți mâncare și băutură pentru o zi întreagă, aici nu-i de o baie scurtă și gata“, spune ea.
Electricianul Stelios Yenakis are o slăbiciune pentru cele sfinte: Plaja Iero și peștera lui Dionisos, aflată în apropiere. De fapt, aș îndrăzni să hulesc că nu-i chiar o peșteră, ci mai degrabă în portal, o scobitură mare în stâncă. Dar când te gândesc la mulțimea de oameni care au venerat aceste locuri de-a lungul secolelor, îmi vine să-mi iau gluma înapoi. „E un loc frumos și foarte bun pentru pescuit – cu arbaleta subacvatică sau, pur și simplu, la undiță“, adaugă Stelios.
Laura Maggos preferă plaja locală din Megganitis, care e la 6-7 minute de casa ei.

Suvenire
„Du acasă dulciuri de la Atelierul cu Dulciuri Tradiționale al Cooperativei Femeilor din Raches“, te îndeamnă Marina Moula.
„Prietenii din SUA îmi cer miere de cimbrișor sălbatic sau vin roșu făcut în casă“, spune Laura Maggos.
„Neapărat dulciuri de la Teskos! Dulceața de caise e cea mai bună“, cântă în cor Elpida Margariti și Katerina Amorgaianou.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*