Ponturi de la localnici: Chios

O seară calmă învăluie coasta de vest. Pe vremuri, apele ce înconjurau Chiosul au fost băntuite de pirați nemiloși ce-i atacau pe pașnicii insulari pentru aurul local – masticul. Foto: Bogdan Croitoru

Atracții, mâncare, plaje, suvenire în insula grecească Chios

Text: Cătălin Gruia, Foto: Bogdan Croitoru

„Ai noștri-s marinari celebri, armatori bogați și avem masticul unic în lume, livezile de citrice! Dar suntem poate cea mai puțin turistică dintre insulele nord-egeene“, e de părere frumoasa Maria Tsilimi.

„Am avut mereu bani, o grămadă de bani, nu prea ne-a interesat turismul“, spune și Vaggelis Xyadas, proprietarul domeniul Perleas din Kambos.

Când zeii vor fi împărțit darurile la facerea lumii, Chios a tras unul din lozurile câștigătoare. Aici e singul loc din lume unde cresc și produc mastic arborii pistacia lentiscus. Proprietățile benefice ale masticului sunt cunoscute încă din Antichitate, studiate în laboratoarele biochimice moderne și aplaudate de fanii alimentației sănătoase.

„Vino la sfârșitul verii să urmărești îndeaproape procesul recoltării și prelucrării acestor prețioase lacrimi de rășină. E cea mai bună perioadă să te împrietenești cu Chiosul. Dar recomand să ieși din colivia mașinii, să mergi cât mai mult pe jos, să îi dai insulei voie să îți acapareze toare simțurile, văzul, auzul și mai ales mirosul“, spune Eleni Kostala.

Tărâmul aromelor nu se lasă amușinat cu una, cu două. Chios e ca un diamant cosmopolit cu multe fețe. Ai nevoie de timp să-l înțelegi. Timp să privești prin fiecare, timp să-i câștigi ca prieteni pe localnicii ei umblați peste mări și țări.

Pentru iubitorii de natură, insula e o grădină botanică naturală. Pentru îndrăgostiții de istorie, e un sit de ruine, taine și povești de la Homer încoace, unde straturile de istorie se intersectează oriunde ai merge: de la moscheea transformată în muzeu bizantin la mozaicurile de la Nea Moni sau domeniile genoveze din Kambos.

Atracții

Dacă vrei să vezi cum se recoltează masticul (între mijlocul lui iunie și sfârșitul lui septembrie), Roula Boura, www.masticulture.com e omul de care ai nevoie.

În urmă cu 12 ani Roula a lăsat o carieră promițătoare în Atena și a venit împreună cu soțul ei să fie cultivatori de mastic în Chios. Acum are 600 de arbori și o firmă de activități ecoturistice ce se învârt în jurul culturii masticului. Nu rata apoi mult așteptatul muzeul al masticului (era mare nevoie de el, spune Roula) deschis acum un an în iunie, care prezintă civilizația masticului.

„Eu sunt îndrăgostită de Kambos“, spune Maria Tsilimi care locuiește aici. „Domeniile nobililor genovezi din secolul al XIV-lea, cu ziduri de piatră înalte, cu conace la drum și marile lor livezi de citrice reprezintă locul perfect pentru jogging sau plimbare pe bicicletă. Primăvara mirosul e înnebunitor. În spatele zidurilor înalte decorate cu blazoane sunt 230 de vile, unele convertite în hoteluri. Dacă tot ești aici, intră să vezi Citrus Museum“, spune ea.

Și satele medievale producătoare de mastic merită vizitate. „Toate sunt fortificate, pentru că toată lumea vroia să le ia masticul“, adaugă ea. Cine-i mai frumos, Pyrgi, cu ale sale fațade iconice zugrăvite în alb-negru cu xysta (desene geometrice) sau labirinticul Mesta, cu acoperișurile conectate, unde totul a fost gândit pentru a zăpăci pe invadatori?

Maria înclină către Mesta, cel mai bine păstrat. Dar ambele sunt de poveste. Când o să vedem și prințul? a întrebat-o fiica ei când a plimbat-o prima oară pe străzile din Pyrgi.

Konstantinos Dimitropulos recomandă Mănăstirea Nea Moni din secolul al XI-lea, aflată pe un platou muntos mărginit de păduri de brad. Monumentul bizantin trece acum prin lucrări de restaurare serioase. Giorgos Misetzis, expert în orhidee, care organizează tururi de profil, îl susține pe ginerele său, dar sugerează o vizită prefață la Mănăstirea Agioi Pateres, aflată în apropiere.

„E o mănăstire de călugări, foarte puțini turiști știu de ea. Are o atmosferă cu totul aparte. E mănăstirea mea preferată“, spune el. „Începi aici și apoi cobori pe potecă de hiking 30-45 de minute la Nea Moni. (Și dacă tot veni vorba de hiking, cea mai spectculoasă rută e cea de la Fa la Lithi, pe un drum de piatră impresionant construit acum 200 de ani)“, spune el.

Portugheza Vania Lopes, venită în Chios cu un internship de 6 ani pentru a studia planificare urbană și turism, e îndrăgostită de satul-fantomă Anavatos, un cuib de vulturi durat în piatră în Evul Mediu, în creierii munților, într-un decor neverosimil, din păcate părăsit de localnici și viu doar în sezonul turistic.

Muzeul Masticului din Chios prezintă o expoziție permanentă despre civilizația masticului dar și această cultură demonstrativă de arbori de mastic. Foto: Bogdan Croitoru

Cazare

Roula Boura recomandă Perleas (strada Vitiadou, Kambos), un somptuos conac din mijlocul unor plantații de citrice și plin de antichități. Însă cumva, spune ea, nu te simți deloc ca într-un hotel, ci ai senzația că ești la tine acasă. Vaggelis Xyadas, al șaselea proprietar al domeniului, e și restaurator de mobilier vechi. El s-a ocupat de renovarea conacului.

Dacă vrei și mai mult, există Argentikon Luxury Suites, singurul hotel de 5 stele al insulei.

Medieval Castle Suites din satul Mesta e afacerea de familie a lui Yannis Mogias. El are 20 de case împrăștiate prin sat, alcătuind un hotel cu totul special. Trăiești ca în secolul al XIV-lea, dar cu toate utilitățile moderne la îndemână. Pe același profil e hotelul Spitakia din satul Avgonima. Nu e propriu-zis un hotel, ci un șirag de case locale recondiționate la interior, cu gust și atenție, în apartamente luxoase. Elegant ca un vampir, proprietarul Giorgos Misetzis a avut până anul trecut un magazin de antichități. După o viață întreagă de căutări (și achiziții) după frumos, și-a făcut aici un cuib în piatră – un cuib al bunului-gust.

Mâncare

În Chios, destinația numărul 1 pentru mâncare e Lagada. E satul preferat al lui Eleni Kostala. Aici sunt mai multe taverne pe malul mării, toate full vara. Fish Tavern Pașa e printre cele mai bune. Tânărul Iorgos Pașa, întors acasă în urmă cu șapte ani din Atena, e proprietarul de azi, a treia generație în aceeași familie. Fructe de mare și atât – e sloganul lui. „Dar cele mai bune! Noi suntem cei mai tari la mâncare de pe insula asta“, spune Iorgos.

Au bucătărie simplă, dar totul e proaspăt. Caracatița la grătar e fala lor. Uscată la soare jumătate de zi, apoi jupuită și pusă pe grătar. Nu o fierb în prealabil, ca să nu își piardă din aromă. Doar puțin oregano și lămâie, și atât!

Cel mai bun suvlaki îl găsești la Taverna Mestouusiko din satul Mesta, spune Yannis Mogias. Un alt local special e O Makellos din Pitios, o mică tavernă cu preparate tradiționale aflată la poalele Muntelui Pellinaion. Vrea cineva desert? Găsești înghețată cu aromă de mastic la Kronos (strada Philipos Argenti 2), făcută după aceeași rețetă de familie din 1930.

Plaje

Maria Tsilimi e înotătoare dedicată. Face parte dintr-un grup de prieteni care nu se lasă nici iarna. A bătut toate plajele de pe insulă. „În sud, Mavra Volia și Emporio, din vecinătate, sunt renumite pentru pietricelele negre și apele verzi“, spune ea. Maria recomandă plaja Vroulidia. Cele mai bune plaje cu nisip se află în nord-vest și sunt rar ocupate. Alte locuri bune de răcorit sunt la Managros și Markella Agia.

Suvenire

„Mergi la sigur cu uleiuri esențiale din citrice. Sunt fantastice!”, spune Vaggelis Xyadas.

Și suc de portocale marca Campos. La fel, o sticlă de rachiu cu mastic de la Patiseria Avgoustakis.

Și brânză mastelo, adaugă Nikos Rikaniadis, care are 2.500 de arbori de mastic în satul Armolia. De asemenea, tipice insulei sunt roșiile cu coajă groasă și xilanguro, castraveți ce aduc a vinete și cresc fără apă.

„Cumpără vin roșu dulce de Mesta“, spune Maria Tsilimi.

„Și souma, neapărat souma”, adaugă Eleni Kostala. Cei din Chios preferă souma și vinul roșu local. Eleni crede că „cel mai bun souma îl fac cei din satul Sfântul Gheorghe Sykousis. Dar să nu mă spuneți celor din Mesta“.

Lenjeriile de pat brodate de la Cooperativa femeilor din Kallimasia reprezintă un alt cadou excelent.

Multe case din Pyrgi au fațadele decorate cu modele geometrice. Numeroși turiști vin special pentru a admira diversitatea și complexitatea acestor desene numite xysta. Foto: Bogdan Croitoru

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*