De ce trebuie mers mai departe…

Taverna cretanilor Bob și Ioana Vasarmidi din satul Monastiraki, la 15 km de Iarapetra, a fost atât de bună, încât ne-am deschis sufletele unii în fața altora. Foto: Costas Dumitrescu

Trebuie să îndrăzești să mergi tot mai departe, dacă vrei experiențe autentice.

Text: Cătălin Gruia, Foto: Costas Dumitrescu

Am fost două săptămâni în Creta cu fotograful Costas Dumitrescu. Care abia aștepta. El mai fusese aici în urmă cu 7 ani și insula îi furase inima. Și cum dragostea trece prin stomac, în primele zile a tot căutat pește. Nimic. „Și suntem pe o insulă!”, exclama el nemângâiat, fiind în stare să bage mâna în foc că pe măsură ce într-o destinație se dezvotă turismul de masă are lor o involuție din punct de vedere culinar.

Globalizarea împinge în pragul dispariției mâncarea locală; iar produsele din curtea cretanului rămân doar pe masa lui. Acum majoritatea produselor la care au acces turiștii de rând vin de la supermarket; rețetele străvechi sunt reinventate de multe ori neinspirat doar de dragul noului. Peștele e scump și rarisism.

D-aia ne-a venit inima la loc abia a noua zi, în Iarapetra, unde am găsit pește proaspăt la masa de prânz. Și seara, cina de la Kapilio, taverna lui Bob și Ioana Vasarmidi din satul Monastiraki, la 15 km de Iarapetra, a fost atât de bună, încât ne-am deschis sufletele unii în fața altora. La fel am simțit în orice alt loc unde obișnuiesc să mănânce grecii, nu turiștii. În Taverna Mavrados (Zăvor) din satul Margarites, în regiunea Rethimno. Sau în Ano Kasteliana, la o degustare de vinuri la podgoria fraților Costas și Manoli Strataridakis, cea mai sudică cramă din Europa, unde nu prea calcă picior de turist străin. (Poate și pentru că a fost degustare de vinuri atipică, însoțită de mâncare, la o masă lungă pe care Maria, soția fratelui cel mic, o umpluse ca de nuntă: capră și miel, oaie și porc, pilaf și cartofi, cu nelipsita salată grecească – toate gustoase și naturale, de la ferma familiei ei din munți, gătite ca pentru masa lor de duminică.)

Aceste experințe și multe altele riscă să mă transforme într-un taliban sentențios al autenticului. Dacă nu vrei o vacanță de plastic, ferește-te cât poți de locurile cotropite de turismul de masă. Adică tocmai de cele mai celebre, pe care le scot în față toate ghidurile. Evident, ele sunt, sau mai bine zis au fost, cele mai frumoase. Dar odată ce norul de lăcuste s-a abătut asupra copacului înflorit – gata, s-a terminat. Trebuie să îndrăzești să mergi tot mai departe, dacă vrei experiențe autentice.

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*