Din turist, în pescar profesionist

Pescarii ce trag de năvoade pot fi văzuți pe plajele neturistice ale Sri Lankăi atât dimineața, cât și după-amiaza. Sunt bucuroși să primească ajutor din partea oricui, recompensând efortul cu pește proaspăt…sau cu experiența în sine.

Scurt popas neașteptat pe drumul de pe coasta sud-vestică a Sri Lankăi, din Galle spre Mirissa

Sunt undeva în sudul orașului Galle, în Sri Lanka. „Ye’eila – ouo, ye’eila – ouo, ye’eila – ouo” se aude de pe plajă, un strigăt armonic în ritmul efortului. Soarele e deja sus, pe cer, pescarii trag cu toată puterea năvoadele spre mal, iar ritmul valurilor care-i ajută, e dublat de cântul coordonatorului – un nene la a doua tinerețe, ce a albit doar în frunte, cu fața arsă de razele puternice ale amiezii. Deloc atletic, el nu se ostenește, ci doar înfășoară funia pe suportul micului vas aflat pe nisipul bej cu tentă roșiatică.

Aducerea năvodului la mal implică mult efort fizic, dureri de gambe și bătături în palme.
Năvodul trebuie strâns cu grijă și totodată pregătit pentru următoarea aruncare.

Mă opresc din drumul meu pe coasta sud-vestică a Sri Lankăi, din Galle spre Mirissa și îi privesc curioasă și încântată de la o oarecare distanță. Mă așez direct pe nisipul fierbinte și fin și inspir adânc aerul sărat adus de briza Oceanului Indian. În afară de pescari, nu mai e nimeni pe plajă. Doar câte-o mașină zgomotoasă, trecând în viteză, strică echilibrul perfect al sunetului valurilor, foșnetului înfundat al frunzelor cocotierilor în vânt și melodiei vioaie a pescarilor.

„Come, come!”, strigă unul dintre ei, gesticulând puternic din mâna stângă, cu cealaltă ținând ferm funia năvodului. Într-un moment al sentimentelor contradictorii – mi se părea foarte interesant să nu mai fiu doar un observator de la distanță, ci să mă implic, dar, pe de altă parte… ce să caut eu printre atâția localnici, toți bărbați? „Come to learn!”, adaugă colegul de lângă el. Zâmbesc, mă ridic încet și mă duc spre ei. Abia așteptau să ia o pauză, spre nemulțumirea celui care coordonează, deși și el e tare încântat să afle că „Romania” e o țară „in Europe”.

Și nici nu-mi dau seama când mi se face loc la funie. Las îndată camera și rucsacul și, cu prea mult entuziasm, încep să muncesc cot la cot cu ei. Imediat prind ritmul în care tragem cu toate forțele năvodul spre mal. Pare că marea nu mai vrea să-l înapoieze și că ține cu dinții de el, ba chiar depune o forță mult mai mare ca a noastră să-l tragă înapoi cu fiecare val care se retrage. Între sesiunile de hei-rup, săteanul din spatele meu mă învață, prin gesturi, cum să țin corect de funie și cum să îmi înfig călcâiele în pământ pentru forță, ca să nu-mi solicit mijlocul.

Spre final, de la câteva sute de metri distanță, cele două capete cu cele două rânduri de pescari, se apropie.

Cel din față, încearcă să-mi explice organizarea: năvodul e mare și are două capete, două funii: una e trasă de aici, cealaltă de la vreo două-trei sute de metri mai încolo. Ambele „echipe” au câte un coordonator, care ține ritmul și are grijă să înfășoare funia pe suport pe măsură ce e trasă, ca marea să nu poară lua înapoi. În larg văd, doar pentru că îmi arată el, o barcă mică în care se află un singur om. El stă imediat în spatele năvodului, astfel încât să dea echipelor un punct de reper. Atunci când e în larg, micile plute rotunde, galbene și portocalii, care țin năvodul la suprafață, nu se observă de pe plajă.

Nici nu-mi dau seama cum de obosesc atât de tare într-un timp așa de scurt. Și, cât sunt eu ocupată cu învățarea meseriei, doar văd că se tot adună oameni. „Your friends?”, întreb. „No, no, they help!” Nu înțeleg din prima, dar el se forțează să-și caute puținele cuvinte pe care le știe în engleză. Îmi spune că ei sunt foarte puțini și că, de fiecare dată când trag năvoadele, cheamă oamenii care trec pe drum sau pe plajă să îi ajute. Cine îi ajută, ca și mine, va primi un pește mare și frumos drept răsplată. Iar, ce nu se dă pe plajă, se duce la vânzare după ce își opresc și ei pentru familiile lor din captură. Năvodul, în perioada aceasta mai sărăcăcioasă, se întinde de două ori pe zi. Obosesc și mai tare doar când îmi spune că următoarea rundă începe la ora 14:00.

Coordonatorul pescarilor are grijă ca marea să nu tragă înapoi năvodul, adică să strice progresul pescarilor.

Nu mai pot. Suflu adânc și, cu palmele umflate și roșii, îi spun șefului că iau o pauză, prilej cu care fac câteva fotografii. Unii întorc privirea, alții zâmbesc, lăsând să se vadă dinții lipsă. Nu trec douăzeci de minute, că mă întorc la postul meu. Deși simt că mă scurg de cald, deși deșa am urme de la maioul cu multe barete pe care l-am ales – neinspirat – de dimineață, nu vreau să plec din noua echipă.

Oamenii din sat se tot adună: „Sunt ca pescărușii, cum e năvodul aproape de mal, cum se adună numaidecât!”, spune colegul deranjat. Și așa era. Deși mai bine de o oră a părut că am muncit degeaba, că barca din larg nu se apropia, acum vedem plutele colorate. Ba mai mult, sunt din ce în ce mai aproape de mal. Pescăruși și ciori se adună-n stoluri, cu gălăgia ce le caracterizează, și prind din zbor orice peștișor sare prin ochiurile năvodului.

Ultima etapă, împărțirea peștelui pe mărimi sau feluri și între pescari și ajutoare.

Trei srilankezi s-au mobilizat în câteva clipe și au întins pe nisip câteva folii de plastic și au desfăcut cutiile termice din polistiren.

Deja târșâim năvodul-mișcător pe nisip, destul de generoasă – zic eu, „am avut și zile mai bune” – zic ei. Îndată ce conținutul e vărsat pe folii, ajutoarele se înghesuie să-și aleagă plata și se fac apoi nevăzute, în timp ce pescarii sortează peștele pe tipuri și mărimi. „This is yours!”, îmi spune cel mai bătrân dintre pescari. Îl refuz politicos, explicându-i că sunt pe drumuri și nu am unde să-l țin, el insistă: „Nu avem cum să te plătim altfel!”

„M-ați plătit deja cu această experiență unică!”

Citește și

Colombo vibrează în ritm de sunete urbane și culori tari

Pe potecile din rezervația Horton Plains

Text, foto: Corina Matei

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*