Malta în extrasezon

Nava oraș-plutitor MSC Gradiosa intră în Grand Harbour. Foto: Helmut Ignat

Și printre rânduri – o critică a rațiunii pure de a fi turist de grup în destinații celebre precum Malta.

Text: Lucia Petre
Foto: Helmut Ignat

Am pornit la drum spre Malta ca membri ai unui grup de peste 400 de persoane… Încă de la îmbarcarea în cele două avioane charter s-au creat niște încurcături, repetate și la întoarcere, care ne-au pus răbdarea la încercare. (Suficient cât să îmi amintesc de ce din 2005, când am fost într-o altă excursie organizată cu un grup mare, nu am mai dorit să experimentez acest model de turism; e și greu de aliniat la un program atâția oameni diferiți, cu opțiuni și dorințe proprii de a-și organiza și petrece timpul. Apoi… pfiuuu, alergătură permanentă, program de îmbarcare, de vizitare, de masă, de prezentare la autocar, veșnica teamă de a nu întârzia, glume mai mult sau mai puțin sărate, voci ridicate, îmbulzeală, coadă la intrarea în muzee, fotografii, milioane de fotografii făcute cu telefonul, camera, tableta – mă întreb dacă, odată ajunși acasă, mai are cineva timpul să se uite în mormanul de capturi sau dacă își mai amintește când și de ce au fost făcute…)

O lectură liniștită pe meterezele Cittadellei din Insula Gozo. Foto: Helmut Ignat

Dar, în sfârșit, iată-ne din nou într-o Malta invadată de turiști, chiar și în extrasezon, auzind limba română oriunde am mers.

Ne-am înscris în toate excursiile opționale organizate tocmai pentru a folosi timpul scurt ca să vedem cât mai mult dintr-un loc în care nu se știe când sau dacă vom mai reveni. Un alt avantaj l-a reprezentat prezența lui Janos, ghid român experimentat, absolvent de Jurnalism, un om dedicat și bine pregătit care ne-a însoțit pe tot parcursul șederii noastre, punându-ne la dispoziție toate cunoștințele sale.

Am ales hotelul Excelsior construit în secolul al XX-lea, aflat în Floriana, suburbie a capitalei malteze pe malul Golfului Marsa, pentru că este dotat cu SPA și unde nu am ajuns până la urmă niciodată din același motiv de supraaglomerare și progam încărcat.

La câteva minute de mers pe jos și după ce am străbătut târgul de sărbători prezent acum în toate orașele europene printr-o forfotă de du-te-vino de turiști specifică acestei perioade, am ajuns la intrarea propriu-zisă în orașul Valletta.

Foto: Helmut Ignat

Vechea poartă de intrare menită să ferece un oraș închis, pe care întemeietorii lui și l-au dorit despris de uscat prin săparea unui șanț la baza zidului fortificat, dorință rămasă nerealizată, a fost înlocuită de o nouă poartă, mult mai prietenoasă, construită ca o invitație după planurile arhitectului italian Renzo Piano și inaugurată în 2014 împreună cu Palatul Parlamentului, aflat în imediata apropiere, și Teatrul de vară, o reconversie a unei clădiri vechi, perfect integrate în amalgamul de stiluri care caracterizează orașul.

Palatele și bisericile din Valletta sunt construite cu foarte mulți bani și cu multe orgolii, amintindu-mi de palatele și orgoliile Republicii Venețiene. Astăzi, unele dintre clădiri sunt abandonate, altele în renovare, altele transformate în hoteluri-boutique gata să-și primească clienții amatori de cumpărat amintirile locurilor încărcate de istorie.

Din cele peste 300 de biserici aflate în cele două insule locuite, Malta și Gozo, 25 sunt numai aici în micul oraș cu străzi paralele și perpendiculate, așezat pe o peninsulă care se înfige îndrăzneț, ca un pinten, în mare.

În contrast cu exteriorul sobru, interiorul celebrei Co-catedrale Sf. Ioan din Malta este bogat ornamentat. Foto: Helmut Ignat
În contrast cu exteriorul sobru, interiorul celebrei Co-catedrale Sf. Ioan din Malta este bogat ornamentat. Foto: Helmut Ignat

Pe Strada Principală se află ca un simbol central Co-Catedrala Sfântului Ioan, patron al Ordinului Cavalerilor Ioaniți sau Hospitalieri, cu sediul actual la Roma și având ca scop slujirea credinței și ajutorarea aproapelui.

Bogat ornamentată în stil baroc, catedrala găzduiește lucrarea Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul a lui Caravaggio, poate cea mai faimoasă lucrare a sa și singura semnată. Controversată încă de la început, această pictură nu respectă scrierile biblice și nu îl are ca personaj central pe Sfântul Ioan, ci pe călăul aplecat asupra victimei, gata să-i dea lovitura de grație; se pare că mai degrabă scena e inspirată de experiența personală a pictorului, nevoit să fugă în Malta datorită unei crime comise în Italia, a cărei victimă fusese un proxenet cunoscut al vremurilor, înjunghiat de pictor în urma unei altercații pe seama soției infidele a victimei. Iată cum acest personaj ciudat, ca și lucrările lui, primea comenzi din partea bisericii catolice, oricâte discuții stârnea pe marginea operelor sale care nu contenesc să ridice semne de întrebare și să ne uimească și în zilele noastre.

Pe străduțele laterale sunt restaurante cochete, unde iar trebuie să aștepți eliberarea vreunei mese, acestea fiind și ele atașate de turiști; meniul respectă mixul cultural care caracterizează Malta, feluri de mâncare locale cu influențe arabe sau italiene, vinuri locale sau de import, prețurile fiind rezonabile.

Malta
Foto: Helmut Ignat

De notat că pentru pasionații de modă, Valletta nu este o destinație de shopping, cu excepția străzii cu magazine cu bijuterii, unde doamnele ar trebui să meargă (conform afirmației lui Janos, ghidul nostru) cu ochii acoperiți; într-adevăr, ți se așterne o mare de bijuterii din metale prețioase, lucrate în specificul local, unele în filigran, cu perle barocco de toate dimensiunile, o ofertă căreia e greu să îi reziști.

Am cotrobăit și ziua, și noaptea pe străzile orașului, cercetând simboluri de care toate construcțiile nu duc lipsă, să văd și altceva decât locurile unde toată lumea se îmbulzește, am mers pe dinafara zidurilor de apărare, luminate cu știință începând cu apusul soarelui, am poposit în cele două grădini Barrakka deschise peste golful în forma unei mâini cu cinci degete, în care se află Marele Port.

Malta
Foto: Helmut Ignat
Malta
Catedrala Ta’Pinu

În Insula Gozo, a doua ca mărime din Arhipelagul Maltez și unde locuitorii plecați de acasă își lasă cheia în ușă pe exterior în caz că cineva sosește neanunțat, am ajuns cu feribotul, strecurându-ne într-un zgomot asurzitor și fum de eșapament al mașinilor și motocicletelor încărcate în cală.

Aș fi petrecut mai mult timp în Catedrala Rotundă din Mosta dacă programul mi-ar fi permis; m-am rugat totuși la icoana făcătoare de minuni a Fecioarei Maria din Catedrala Ta’Pinu să intre în biserici mai mulți credincioși decât turiști, să fie lăcașurile de cult mai aproape de divinitate decât de negoțul de orice fel sau de averi materiale. Am reușit totuși să ne tragem sufletul la o cafea într-un bistro ascuns efectiv pe zidurile Citadelei, cu o vedere cuprizătoare asupra insulei, dar și asupra mării; asta chiar a fost interesant, din orice loc ne-am aflat, marea a fost vizibilă, prezență perenă și martoră a vieții din insule.

Malta

Malta

Aș fi vrut să mă pierd de grup în Mdina, Orașul tăcerii sau al ultimilor familii de nobili maltezi, pe străduțele tixite de lume – de fapt, m-am pierdut, dar cumva m-am trezit urmând un alt grup de turiști englezi, orașul fiind însă foarte mic, oricât de întortocheate sunt străduțele, până la urmă tot te întorci de unde ai plecat; aș fi zăbovit mai mult în catacombele Rabatului, oraș despărțit de Mdina de parcul și Villa Romana, să stau mai mult în peștera Sfântului Pavel, care mai probabil a petrecut în temniță șederea în Malta în urma naufragiului vasului care îl purta spre Roma în vederea procesului.

Aș fi vrut să stau mai pe îndelete în locurile speciale pe care această insulă ospitalieră le oferă. Dar dacă și iarna mi s-a părut superaglomerat, nici nu vreau să-mi imaginez străzile sau bisericile în timpul verii, la 40 de grade.

Malta
Foto: Helmut Ignat
O imagine surprinzătoare în largul satului Marsaxlokk din Malta: un atrenament hipic acvatic în apa rece a mării. Foto: Helmut Ignat
O imagine surprinzătoare în largul satului Marsaxlokk din Malta: un atrenament hipic acvatic în apa rece a mării. Foto: Helmut Ignat

Și aici, ca în toate destinațiile celebre ale lumii, turismul aduce odată cu bani și multe neajunsuri localnicilor, dar și călătorului curios, mai preocupat de sufletul și misterul obiectivelor vizitate decât de bifatul lor într-o viteză care nu-ți dă răgazul să intri cu adevărat în atmosfera locală. Un lucru este foarte sigur: voi reveni la statutul de călător fidel și solitar, departe de grupurile mari organizate.

Citește și

Interviu – Helmut Ignat

Cuibul liniștit de la Balcic

Weekend de poveste la Richiș şi Mălâncrav

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*