Scurt pe doi: De ce să mergi în Peru

Destule lucruri ne cheamă în Peru: ruinele străvechi de la Machu Picchu, unele dintre cele mai rare păsări din lume, excursiile prin cele mai adânci canioane de pe planetă.

Dar odată ajuns acolo, când ți-e foame, experiențele de mai sus par doar antreuri pentru atracția principală: mâncarea. De la pădurile tropicale din nord-est la platoul înalt și arid care străbate sudul ca o coloană vertebrală, Peru e binecuvântat cu o biodiversitate incredibilă, a cărei bogăție se reflectă în mod clar în farfurii.

În orașe și sate, piețele de fructe de mare sunt pline ochi cu pește și crustacee proaspete, iar de pe tarabele cu fructe și legume se revarsă lucuma (fruct subtropical de culoarea și consistența ignamului) și huacatay (izmă neagră din Anzi), dar și alimente de bază, ca aji (ardei iuți) și papas (cartofi), într-un caleidoscop de culori și forme. (Fără exagerare: doar în Peru se cultivă peste 4.000 de varietăți de cartof.)

Rezultatul e o gastronomie ingenioasă, picantă, inspirată nu doar din cultura locală Quechua, ci și din aproape 500 de ani de imigrație spaniolă, africană, chineză și japoneză. Influențele respective se reflectă excelent în multe feluri tipice peruviene, ca lomo saltado (vită – sau, uneori, alpaca – prăjită la foc iute, cu ceapă, ardei și orez), causas (găluște de cartofi cu garnituri variate, de exemplu, ouă fierte tari) și mai cunoscutul seviche. Peruvienii erau deja foarte mândri (și pe bună dreptate) de mâncărurile din țara lor, dar acum, dintr-odată, par să fi atras și atenția restului lumii.

Text: Sarah Karnasiewicz

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*