Lasă-te prins de vraja locurilor
Text, foto: Oana Moldovan
De ești ca mine, una dintre cei care, în drumurile prin țară, au tot oprit la Horezu (și și-au umplut deja casa și prietenii cu ceramică tradițională vâlceană) sau la Mănăstirea Hurezi, atunci s-ar putea să ți se pară interesant să descoperi și:
Complexul muzeal Măldărești
Pe Valea Luncavățului (la 4 km de Horezu) se află două dintre cele mai vestite cule din țară – Greceanu și Duca – și Casa memorială a lui Ioan Gh. Duca. Cuvântul „culă“ provine din limba turcă și înseamnă „turn“.
Invaziile turcilor i-au determinat pe marii boieri olteni din secolul al XVIII-lea să construiască locuințe fortificate, pentru a se proteja de incursiunile celor care, din când în când, mai părăseau cazarmele Imperiului Otoman în căutare de pradă ușoară.
Construcțiile au bază pătrată și formă de turn, cu unul – două etaje, pereți groși, scară interioară și încălzire cu olane (un fel de sobe ce dau căldură prin țevi din lut, groase și lungi cam de 1 m, specifice zonei). Dacă toate acestea nu ți-au stârnit încă interesul, află că aici s-au filmat și scene din producțiile românești Neînfricații, Drumul Oaselor și Iancu Jianu Haiducul. Nu contează în ce zi a săptămânii vei nimeri la complexul muzeal – e deschis tot anul, de luni (spre deosebire de multe alte muzee!) până duminică (vara 10-18, iarna 9-17).
Rezervația Naturală Muzeul Trovanților
Să te plimbi în natură, printre dealuri, e frumos, revigorant. Mai plăcut însă e să faci o astfel de ieșire în natură la Costești (la 6 km de Horezu), unde printre coline se ridică (la propriu!) arătări stranii din piatră. „Pietrele care cresc“ sunt în fapt, formațiuni înalte de până la 5 m, din siliciu pietrificat încă de acum 6,5 milioane de ani când viața din zonă se scălda într-o mare deltă. Anii au trecut, iar nisipul s-a cimen- tat cum a vrut el – în sfere și elipse, ca niște ouă uriașe de dinozaur.
Muzeul Satului Vâlcean
Cum treci de poarta de lemn, îți vine să te apuci de treabă – să iei coasa, furca, grebla și să faci fânul, să te întinzi în pomi după cireșe, mere, pere (depinde de anotimp), să sapi prin grădină – sau doar să mai stai puțin pe prispă și să te bucuri de ce-ți văd ochii, ca într-un veritabil sat vâlcean. Aproape uiți că te afli într-un muzeu, în comuna Bujoreni (la 3 km de Râmnicu Vâlcea, pe DN7 spre Sibiu), și te simți bine printre atâtea gospodării țărănești, fântâni acționate manual, un han primitor, o culă răcoroasă (de secol XVIII) și o biserică de lemn ce pare să vegheze peste toate.
Leave a Reply