Vino la scuba în Samothraki

Foto: Sergiu Mihăescu

Aici, în Samothraki îi vei întâlni pe Dan Nicolescu și Ioana Tianu, doi temerari, care coagulează în jurul lor o comunitate a iubitorilor de scufundări.

Dan lucrează de mai bine de 30 de ani în domeniul farma și este dive master, iar Ioana a ales acum câțiva ani să părăsească biroul convențional și să se dedice exclusiv scufundărilor, și în prezent este formator în pregătirea scafandrilor. Împreună sunt echipa H2O Dive & Fun. Au ajuns pe Insula Samothraki, acum cinci ani, la invitația unui prieten, și le-a plăcut atât de mult încât au ales să îți petreacă trei – patru luni din an aici, muncind pentru pasiunea lor, scufundările.

Ioana și Dan în fața magazinului lor din localitatea Kamariotissa.

Totul a început cu un prieten

Aveam un prieten care era și un instructor foarte priceput și care ne-a invitat să facem scufundări la Tyulenovo, Bulgaria. Ne-a plăcut atât de mult, încât ne-a prins microbul. Mai întâi, ne-am cumpărat echipamentul, apoi ne-am luat certificările și ne-am gândit să facem un dive center. Am vrut prima oară să facem unul mobil, dar nu la noi în Marea Neagră pentru că vizibilitatea este redusă și marea este destul de aglomerată. Ne-am oprit la Tyulenovo, care este o zonă foarte frumoasă pentru scufundări. Anul următor am pregătit unitatea mobilă și am cunoscut insula Samothraki și continentul, am luat un teren pe malul mării, la Dikella, unde am deschis un camping, spune Dan.

Ioana Tianu
Orice scufundare începe cu explicații detaliate despre echipament. Este un sport frumos, cu o logistică complexă: e nevoie de multe accesorii, iar după scufundare, fiecare obiect trebuie spălat de apa sărată.

Insula Samothraki este un loc liniștit, neaglomerat, boem și cred că asta ne-a atras cel mai mult. Pentru că suntem scafandri, când am venit prima oară aici, am venit cu echipamentul după noi. Insula ne-a plăcut foarte mult, dar când am intrat în apă ne-a cucerit definitiv. Prima scufundare am făcut-o chiar pe plaja Kipos. De atunci am tot revenit, până când am decis să rămânem, mai ales că logistica e destul de complicată în sportul acesta. Nu am vrut să fim limitați de feribot și atunci prima bază a deschis-o pe continent, lângă Alexandroupolis, în Dikella. Este un sat liniștit, unde avem un camping, o livadă cu măslini și unde mulți români au ales să își petreacă vacanțele cu noi. Dar toți își doreau să ajungă și în Samothraki, așa că am deschis o a doua bază aici, povestește Ioana.

În lumea din adâncuri

Pentru un începător, prima scufundare este drumul spre găsirea propriului echilibrului. O asculți pe Ioana cum îți explică cu multă răbdare ce e de făcut. Îți pui costumul de neopren, labele și tubul de oxigen. Te pregătești psihic și intri în apă. Nu îți iese din prima. Te miști lent, ești alert, respiri doar pe gură și îți trec un milion de gânduri prin cap. Te pui în mișcare și te trezești dintr-o dată într-o altă dimensiune, unde cerul și pământul dispar, iar butelia de oxigen devine orologiul tău, căci timpul aici se măsoară după cât de mult sau puțin respiri. Durata scufundării este dată de scafandrul care respiră cel mai mult. Când ai ajuns la limita inferioară, dai semnalul de ieșit. La suprafață, ești pregătit să adaugi o nouă dimensiune existenței tale. Și nu, nu trebuie să știi să înoți.

 

Lumea subacvatică a Mării Egee nu este la fel de bogată precum cea din Marea Roșie, dar este una interesantă. Ai ce să vezi aici. În funcție de zona de scufundări și de perioada din an, poți să găsești pești, calamari, caracatițe, arici de mari, bureți de mare, anemone. Marea Egee este foarte potrivită pentru acest sport, pentru că este sărată, nu are plancton și alge, și deci apa este mult mai cristalină.

Insula Samothraki are o particularitate: pe un sfert din ea nu există drum, iar muntele se prăvălește direct în mare și pe această stâncă, la nivel subacvatic trăiesc multe vietăți. La scufundări nu căutăm zone cu nisip, ci zonele cu stâncă, pe care Samothraki le are din plin. Există și resturile unei nave eșuate aici. Este vorba despre o navă românească, cu aburi care transporta cherestea. Se poate vedea la aproximativ 12 m. Este o zonă care creează curiozitate, mai spune Ioana.

Scufundare în apropierea stâncilor care se prăpușesc în mare
Dan, alături de Răzvan, colegul care i s-a alăturat în acest sezon. Răzvan este medic și un polivalent în sporturile extreme. Este instructor de zbor și de tir sportiv, face parapantă, kite, scufundări.
Cascada Kremastos cade în Marea Egee de la 180 m. Este cea mai înaltă cădere de apă din Grecia, iar peretele stâncii este un loc de pus obligatoriu pe lista iubitorulor de coborâre prin rapel.
Din apă, în aer: după câteva scufundări în mare, Răzvan își pune la încercare și echipamentul de zbor.

Epilog

Insula Samothraki are mici șanse să îmbrățișeze turismul de masă, pentru că nu are acele plaje pe care le caută cei mai mulți. Plajele ei sunt în mare parte sălbatice și cu pietre. Samothraki este locul unde înveți să iubești plaja cu pietre. Există, într-adevăr o singură plajă cu nisip, Pachia Ammos, la care se ajunge cu mașina pentru că drumul până la ea este foarte lung.

Dar insula are multe alte lucruri de oferit: scufundări alături de echipa de la H2O Dive and Fun, plimbări ca barca spre plaje izolate și sălbatice, trasee spectaculoase pe munte, unde este bine să te aventurezi alături de cineva care le cunoaște bine, canioane, cascade și vathre, acele ochiuri de apă care se formează la căderea apelor, în care te răcorești mai ceva ca în mare.

Doar câteva umbrele de paie și un mic bar mobil animă plaja Kipos. Foto: Alex Vrânceanu, Lipa-lipa

Citește și

Australia, din aer și de pe drum

Prinde gustul pentru Salonic!

Fotojurnal: Meganissi

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*