Plovdiv, „vechi și etern”

Muzeul de Etnografie din Plovdiv, foto: iStock

La pas prin Orașul Vechi și cartierul Kapana din Plovdiv, în mijlocul unui melanj uimitor de istorie antică, artă contemporană, cultură și gastronomie tradițională.

Text: Luminița Georgescu

Când te gândești să-ți planifici o vacanță foarte aproape de casă, în aceste vremuri nesigure, cu interdicții ce te pot surprinde de azi pe mâine, gândul îți fuge mai întâi la Bulgaria, și nu altundeva decât pe litoralul atât de generos în stațiuni cu plaje superbe, cotate blue flag, cu hoteluri all-inclusive, baruri și cluburi cu viață vibrantă de noapte. 
Mie îmi sunt cunoscute din vizite făcute cu ani în urmă, cu diferite ocazii, când am poposit pe litoral în câteva stațiuni și în Balcik, atrasă de farmecul castelului Reginei Maria. În acest final de vară, însă, am descoperit că Bulgaria are mult mai multe de oferit și de dovedit – când vine vorba despre călătorii de explorare și cunoaștere, și nu despre vacanțe statice, de relaxare.

După o seară în care am putut admira principalele atracții ale capitalei Sofia, a doua zi devreme, împreună cu ghizii noștri, Mariyana Morarova și Nikolay Bozhilov, ne-am îndreptat spre al doilea oraș ca mărime și importanță al Bulgariei, Plovdiv. Este totodată și cel mai vechi oraș din Europa, locuit încontinuu de 8.000 de ani încoace, iar importanța culturală i-a fost încă o dată recunoscută în 2019, când a fost desemnat Capitală Europeană a Culturii.

Analogia cu Roma se datorează celor șapte dealuri pe care se întinde orașul, dintre care astăzi mai există doar șase – colina Markovo a fost folosită între secolele al XIX-lea și al XX-lea ca sursă de materiale de construcție și pentru pietruirea străzilor.

Vedere asupra Plovdivului de pe Dealul Nebet, foto: iStock

Așezarea întemeiată de triburile tracice pe malurile Râului Marița a făcut parte din multe imperii, iar amprenta acestora o descoperim la tot pasul în Orașul Vechi, situat pe trei dealuri (tepe): Nebet Tepe, Taksim Tepe și Dzhambaz Tepe. Parte a Patrimoniului Mondial UNESCO, Orașul Vechi Plovdiv a avut mai multe denumiri de-a lungul istoriei sale zbuciumate: Phillipopolis după ce a fost cucerit de Filip al Macedoniei, Trimonțium în perioada Imperiului Roman, de când datează multe artefacte bine conservate, precum alimentarea cu apă și sistemele de canalizare, apoi trece sub stăpânirea bizantină până la mijlocul secolului al XIV-lea, când e cucerit de otomani și capătă numele Filibe.

S-a dezvoltat foarte mult economic în timpul Renașterii bulgare din sec. XVIII-XIX, iar negustorii bogați și cultivați au adus din Europa noi curente culturale. Și-au ridicat case viu colorate și bogat ornamentate, inspirate de curentul vremii, axat pe accentuarea detaliilor.

Casa Lamartine, foto: iStock

O plimbare pe jos în Orașul Vechi din centrul Plovdivului ne-a dezvăluit arhitectura uimitoare a acestor conace pitorești păstrate și restaurate, locuite chiar și acum, unele dintre ele, iar altele adăpostind galerii și muzee.

Muzeul de Etnografie, foto: iStock

De neratat Muzeul Regional de Istorie, cu un autentic aspect de epocă, colorat în ocru roșcat și cu numeroase artefacte ce sugerează influența otomană și cea occidentală de secol XIX, dar și Muzeul Etnografic, albastru la exterior și cu uimitoare colecții de țesături, bijuterii și costume tradiționale la interior.

Costume tradiționale bulgărești. Foto: Luminița Georgescu

Lângă el, Biserica Sf. Constantin și Elena, atestată drept cea mai veche clădire religioasă funcțională din Plovdiv, își etalează clopotnița înaltă de 13 metri, cu cinci etaje și două clopote.

Biserica Sf. Constantin și Elena. Foto: Luminița Georgescu

Foarte aproape, la câteva străduțe distanță, descoperim ruinele restaurate ale Teatrului Roman din secolul al II-lea, ce găzduiesc în prezent diferite spectacole, piese de teatru și festivaluri.

Amfiteatrul Roman din Plovdiv. Foto: Luminița Georgescu

Apoi trecem pe lângă o porțiune din ruinele Stadionului Antic din Philippopolis – care se presupune că ar fi avut o capacitate de 30.000 de locuri –, scoase la suprafață în aceeași piață în care se află Moscheea Djumaia din secolul al XIV-lea.

Ruinele parțial descoperite ale Stadionului Antic. Foto: Luminița Georgescu
Moscheea Djumaia, foto: iStock

Atmosfera liniștită și ritmul alene ale Plovdivului mi se par incredibile, dar realizez că ele sunt determinate în mare parte de zonele destinate doar pietonilor și amplelor spații verzi. 
Alt loc pe care l-am descoperit cu uimire este cartierul Kapana (Capcana), odinioară o zonă din centrul Plovdivului lăsată în paragină. Acum s-a schimbat, în special datorită celei mai impresionante colecții de artă urbană stradală care există în Bulgaria – pereți de clădiri sau clădiri întregi sunt decorate cu graffiti și picturi murale surprinzătoare.

Atmosfera e eclectică, străduțele înguste sunt înțesate de magazine de antichități, de suvenire, galerii de artă modernă, restaurante și baruri.

Și pentru că după atâta plimbare pe jos ni se făcuse foame, am vrut să mâncăm la cel mai căutat și apreciat restaurant din Plovdiv, Pavaj, aflat tot în Kapana. A trebuit să așteptăm un pic, dar a meritat: o supă tarator picantă (rece, din castraveți și iaurt), o salată shopska, tradițională, alături de renumitele coaste din meniu au întregit imaginea perfectă a bucătăriei bulgare, cu influențe grecești și turcești.

Mai multe informații găsești pe: Bulgaria Travel & Bulguide.

Citește și

Weekend prelungit în Bulgaria

Parcul Pirin din Bulgaria, sub amenințarea distrugerii

Lovech (Bulgaria), o destinație la îndemână

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*