Înapoi în Dubai

Demnă de poveștile Șeherezadei e panorama Dubaiului modern, cu arhitectură îndrăzneață, decupată pe cerul nopții, străjuită de apele Golfului Persic.

O călătorie care arată bogăția din om e dincolo de cea materială și de cosmetizările din postările de pe contul de social media.

De: Susana Pletea
Foto: PR

La reîntânirea cu Aeroportul Henri Coandă, după un an de pandemie și stat lipită de vatră, am avut un mic șoc – părea un aeroport calamitat, ciuntit de abundența de călători din ultimii ani și cu benzi de plastic colorat care limitau apropierea de vitrinele cafenelelor oricum închise în mare parte.

Avionul spre Dubai, în schimb, a fost plin ochi – nu aveai unde să arunci un ac. Dar tot m-am simțit din altă poveste decât cea a zilelor noastre – eram singura cu carte tipărită în brațe, fără a se preocupa de vreun film sau joc video pe tabletă ori smartphone. Pe aeroportul din Dubai am mai stat la o coadă pentru testul PCR și am remarcat reclamele frumos colorate de pe stâlpii de susținere făcute pentru Expo Dubai 2021.

Dubaiul, ca tot EAU, trăiește mai ales din turism (doar 3% din PIB e dat de extracția de petrol). Am stat la Hotel Indigo – un hotel concept, o adevărată galerie de artă, care are chiar și custode. Și personal foarte prietenos și cosmopolit. De altfel, întregul Dubai e un oraș al planetei Pământ, mai degrabă decât doar al lumii arabe.

Minunata sa arhitectură modernă, îndrăzneață, care e deja marcă înregistrată, nu e doar dorință de a sparge tipare și de a atrage, ci e și expresia voinței dârze a unor oameni care își iubesc și respectă tradiția, dar nu se dau în lături de a avea viziune.

E foarte curat în orașul întins pe circa 1.300 kmp pe pământ arid, dar cu ieșire la Golful Persic. Și care străpunge cerul, dincolo de nori, nu doar cu Burj Khalifa. Am văzut un tânăr cu uniforma vreunei firme de curățenie (probabil), care dădea cu mătura și mopul la ieșirea din rampa unei parcări hoteliere, undeva mai dosnic. Nu se prefăcea că muncește, ci chiar curăța de zor șoseaua și trotuarul – care erau benzi negre lucioase, fără urme de activitate umană și fără praf de deșert. La finalul sejurului în Dubai, am fost din nou la spectacolul legendarei trupe a lui Franco Dragone, „La Perle”. Mai văzusem acum vreo trei ani spectacolul, dar abia așteptam să mă bucur din nou de experiență. A fost plăcut și spectaculos (și recomand oricui ajunge în zonă să se regaleze), însă am văzut varianta de „avarie”. Un spectacol mai scurt, cu povestea trunchiată și cu mai puține numere și artiști. Am aplaudat, dar am avut un sentiment de dezamăgire; mi-am spus că pandemia a afectat și bogăția Dubaiului și că numărul redus al spectatorilor (că era cam o treime din sală ocupată) a dat și varianta pe scurt a trupei de artiști. Nici pe Burj Khalifa nu am mai văzut proiectat acel spectacol de lumini care mi-a furat ochii în trecut și care determina turiștii să pășească după înserare doar cu ochii și camerele foto după faimoasa clădire. Era luminată aproape „discret”, cu variante de alb și galben (de sus până jos) și cam atât, seară de seară – frumos, dar iarăși am socotit că pandemia și-a spus cuvântul. Nu am avut noroc nici la mai noua senzație a Dubaiului, fântâna de la The Pointe, „The Palm Fontaine”, care ar fi trebuit să arunce cu jeturi uriașe de apă direct din mare, pe fond de muzică izvorâtă dintr-un sistem audio de înaltă performanță și sub lumina a 3.000 de LED-uri și 7.000 de duze pentru efecte de ceață și aburi. Pur și simplu am avut ghinion – a bătut prea tare vântul și instalația nu putea fi pusă la muncă, însă nu-i nimic – mai există și „data viitoare”, nu-i așa? În plus, plimbarea pe esplanadă, în timp ce se însera și nu era nici abundență de turiști, a fost una demnă de aerul misterios al Orientului. La fel de minunată (în ciuda căldurii de treizeci și cinci de grade) a fost și plimbarea din prima zi din sejur pe faimoasa La Mer, zona turistică a celor care iubesc soarele și plaja. Nu era foarte multă lume, nu erau foarte multe magazinașe deschise, ca să te distragă, așa că a fost momentul perfect pentru târșit de picioare, mijit ochii, inspirat aerul sărat, bucurat de briza mării, admirat albastrul cerului și verdele palmierilor și savurat salata de creveți și discuția ca „între fete” de pe terasa unde am prânzit. Într-una dintre zile, am luat prânzul într-un mall mai mititel din Dubai, aproape gol și acesta. Dar, aici funcționau câteva birouri și era deschis centrul de activități pentru pitici – doamne profesoare, cu blugi, cămăși colorate, bucle negre și masca regulamentară pe față și copii erau în jurul meselor, pe grupe de interes și vârstă. Am remarcat gașca de la desen, cu limbuțe scoase și frunți concentrate peste hârtii și culori și bucuria celor de la grupul de „chimie-fizică”, serioși în jurul eprubetelor.

La Koko Bay stai pe plajă și te răsfeți cu bunătăți culinare, dintr-un ambient cu adevărat oriental, iar priveliștea (fie că e zi, fie că e noapte) este cu adevărat „la înălțime”; sau „în flăcări”. Foto: PR

„Capitala cumpărăturilor” a știut în plină pandemie cum să scoată în evidență turismul cultural. Am vizitat districtul artiștilor; Alserkal Avenue este o fostă zonă industrială devenită de ceva vreme centrul lumii artistice a Dubaiului. Cam pustiu și acest district în vremea COVID-ului, dar emanând tinerețe, creație, transformare. La masa de prânz, am împărțit hrana și masa cu două tinere din Dubai. Și am aflat că familia fetei emiriane (cu mama britanică, dar tatăl emirian, deci cetățean EAU) nu e bogată; e o prejudecată a celor din afara lumii arabe.

Bine, atunci, în ce zonă din oraș are o familie ca a ei apartament și cât costă unul? Expresia tinerei de 22 de ani la această întrebare a fost de „milioane”! Ea locuia în vila familiei, care vilă a familiei e „în neam” de generații bune. Toți cunoscuții ei stau într-o vilă. Prejudecata mea a rămas pe loc; cu certitudine avem noțiuni diferite despre ce înseamnă „bogat”. Ea e norocoasă să aibă o mamă și un tată „open minded”; imediat ce urcă în avionul spre Marea Britanie poartă blugi și pletele în vânt. Tatăl ei nu ar avea o problemă să fie atât de liberă nici în Emirate, dar, în schimb, șeful de clan, bunica…

„Noroc că are și alți nepoți și nepoate, sută la sută arabi”, a conchis drăgălașa ființă aflată la vârsta frumoasă a avânturilor și entuziasmului necondiționat. Am convenit că bunica e o „babă absolută” și că Dubai este un oraș mult mai deschis și mai cosmopolit decât Abu Dhabi. Fata noastră știa istoria lumii ei și era hotărâtă să spună tuturor că veșmintele femeilor arabe nu au fost mereu negre, ci colorate, dar a admis că o versiune neagră este una foarte comodă și „asortabilă” oricărui moment și oricărei situații. Cealaltă tânără, în mod evident de origine indiană (indienii fiind cel mai mare grup de rezidenți EAU fără cetățenie, chiar dacă se află la a doua sau a treia generație în statul arab), era mai rezervată și mai puțin vorbăreață, dar cu ochi lucind de inteligență și un zâmbet cald. Aprecia traiul bun și sigur din țara ei de adopție, educația (care e scumpă, dar merită, au fost de acord ambele fete), oportunitățile și mâncarea indiană a mamei ei.

Într-o modernă navă a căpitanului Nemo, la Expo Dubai 2020 dai piept cu alegerea unei existențe sustenabile sau nu; alegerea este a fiecăruia.

Dacă mă întrebați unde mi-a plăcut mai mult – la Art Dubai sau la Jameel Arts Center – și apelez la rațiune, spun că e greu de făcut diferența, căci o expoziție de artă și un centru de artă nu par să fie ceva diferit. Art Dubai arăta fabulos prin natura exponatelor și a lumii bune care îi trecea pragul. Organizatorii și-au propus să susțină și să promoveze artiștii din Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Asia de Sud și au avut un număr fabulos de vizitatori, vânzări și satisfacția misiunii îndeplinite. Covoare de inspirație iraniană, instalații stranii sau emoționante, tablouri cu mesaj puternic, fotografii, opere interactive, nu neapărat tech, sculpturi de tip perpetuum mobile, opere șocante, opere de neînțeles vizitatorului simplu, un director artistic numai suflet (și oboseală), femei elegante, domni rafinați, custozi de galerii, presă, totul s-a desfășurat la Dubai International Financial Center. Căutați-o pe net pe artista Laure Prouvost și ale ei plăci inscripționate sub ideea de „Ideally”.

La Art Dubai avea expusă „Ideally you would have gone left” și era însoțită de „Ideally hundreds of blue butterflies will be flying around you following you”. Art Dubai mi-a atins și rațiunea și a rezonat și cu simțirea mea. Dar sufletul meu s-a simțit la el acasă la Jameel Arts Center. Mărturisesc că fostul șoricel de bibliotecă s-a simțit în mediul lui în sălile largi și înalte, printre exponatele care te lăsau să le dibuiești povestea pas cu pas. Am avut și doi ghizi. Abedelghani, coordonatorul de comunicare al centrului, ne-a purtat prin sălile muzeului și ne-a vorbit despre programele și exponatele acestuia. Se conservă și se învață în centru despre plantele din deșert. Aici este o bibliotecă, ce are între altele afișe și BD-uri faimoase, cu caligrafie arabă splendidă. Colecțiile și artiștii expuși vorbesc despre lumea arabă de ieri și de azi. Și nu e vorba doar despre Emiratele Arabe, ci despre întreaga regiune a Orientului Mijlociu. Am descoperit săli de muzeu unde trecutul comunist al României a înviat brusc și din memoria mea s-a suprapus peste exponate; au trăit și alții, în alte părți ale lumii, absurdul totalitarismului. Sau încă îl trăiesc. Noi, vizitatorii, am fost îndemnați să ne descălțăm și pășim pe covorul care reprezenta Bagdadul fotografiat cu drona. M-am repezit să mă descalț și să pășesc pe covorul plin de punctulețe gri, dar după trei pași, am procesat și numele orașului. Și am simțit că e decent din parte mea să mă dau înapoi.

Du-te, m-a îndemnat ghida, Rima; nu pot, îi spun, să calc și eu, de bunăvoie, acest oraș în picioare. „Lasă, dragă, au făcut-o toți”, a fost replica amar-acidă a Rimei. Am aflat că plecase din Bagdad cu cei doi copii mici ca să lase în urmă războiul și atrocitățile. Când am întrebat-o de restul familiei, ochii negri, frumoși, i s-au umplut de lacrimi. Despre dezumanizare, despre pierderea identității umane de bunăvoie azi, într-o lume pe care ne-am construit-o prin filtrul Social Media, artiștii au vorbit pe vreo trei etaje. În parcul verde, bine îngrijit, de lângă centru, am mediat la condiția umană. Mi-a trecut spleen-ul seara, când am mâncat pe plajă, la Koko Bay. Un loc splendid, care aspiră la crearea unui spațiu unic de confort și răsfăț și reușește cu supramăsură. Fiecare fel de mâncare a arătat ca o feerie în farfurie, a fost perfect făcut și a avut un gust de Orient Îndepărat presărat cu puțină Europă. Am înțeles de ce e nevoie să faci programare cu o lună înainte pentru câteva ore de răsfăț culinar.

Era perioadă de „food festival” în Dubai, cât am stat acolo, așa că am avut parte de experiențe de top. Pentru „The MAINE Land Brasserie”, Business Bay Dubai, ne-am îmbrăcat elegant. În meniu au fost stridii, homar, vită wagyu, degustări de vinuri, cea mai gro-za-vă tartă tatin (cu merele caramelizate cât și cum trebuie, cu foaia de tartă perfect crocantă), servire cu poveste la fiecare pas, candelabre de cristal și atmosferă de restaurant exclusivist. Când am întrebat cum de ne permitem o cină acolo, am aflat că în timpul festivalului de mâncare, toate localurile, fără excepție, au prețuri accesibile, tocmai ca să poată să arate oricui cine sunt și ce pot; nicio reclamă nu e mai bună ca aceea a unui client satisfăcut, care o să te laude mai apoi. Seara de la „La Cantine du Faubourg” a fost foarte… franțuzească. Atmosferă relaxată, priveliște rafinată de pe terasa largă, mărginită de vegetație abundentă, deasupra căreia tronau clădiri înalte ale Dubaiului, luminate ca de obicei, și aer cald, numai bun să te lase să savurezi un pahar de vin, și mâncăruri care combinau măiestria franceză cu ingredientele locale (să nu uităm că Dubaiul a fost sat de pescari cândva!).

Îi admir pe acești emirieni atât de hotărâți să schimbe lumea, să o modeleze mai bine pentru ei, pentru generațiile viitoare, și care pun în practică viziuni din secolul următor. Pentru că Dubaiul va găzdui, între 1 octombrie 2021 și 31 martie 2022, World Expo 2020 – expoziție cu o tradiție de 170 de ani, care a dăruit omenirii de-a lungul timpului computerul, telefonul, televiziunea, pop-corn-ul sau cornetul de înghețată –, au construit un oraș de la zero. Aici se va desfășura World Expo, apoi aria respectivă, cu toate construcțiile sale, își va oferi serviciile celor care vor vrea acolo o casă, un birou sau să se relaxeze. Expo Dubai 2020 se va axa pe trei zone mari de interes azi: sustenabilitate, mobilitate și oportunități. România va avea pavilion în zona de sustenabilitate – se pare că ne vom pune în valoare cu ajutorul apelor minerale și sper că vom putea să ne arătăm cea mai bună față a noastră, că vom prinde la expoziție Ziua Națională, Crăciunul, adică avem cum și cu ce tradiții să ne lăudăm. Toți cei din industria horeca din Dubai știu că le suntem turiști cu drag, hai să îi omenim și noi, la ei acasă!

Expo Dubai 2020 te transportă în viitor, dar nu uită de trecut; bogăția EAU are o legătură profundă și cu deșertul.

Am intrat pe poarta uriașă a Expo Dubai 2020, un portal pătrățos care te duce cu gândul la arta caligrafică arabă. Am trecut de porțile de securitate și am putut intra și mă bucura de pavilionul central. În fiecare zi, tot mai mulți dintre noi devin conștienți de nevoia planetei Pământ, buna noastră casă, de a se reechilibra. O „pălărie” uriașă – coroană de copac? ciupercă? T de la Terra? corolă de floare? – găzduind panouri solare, este acoperământ pentru un muzeu al planetei noastre, din vremea dinozaurilor (veți păși împreună cu aceste creaturi în pavilionul central) până în zilele noastre. Proiecții auditive sau vizuale te introduc în atmosferă și pun în valoare un loc sau altul. În miezul pavilionului, o adevărată navă a căpitanului Nemo, poți să optezi pentru maneta „Fac în continuare ce fac acum” și vei vedea impactul asupra mediului și a vieții pe Terra sau poți să optezi pentru varianta „Fac diferit, cu responsabilitate față de planetă” și proiecțiile îți vor arăta viitorul. Globuri care reproduc habitate diferite atârnă din tavan și te ajută să vezi mai bine ce e de văzut. Și poate să te gândești dacă ai putea să faci ceva diferit. Întru binele tău. Ideea e că poți să înclini balanța. Doar să vrei, Omule!

Terra cea darnică ne pune la dispoziție suficient soare și vânt ca să avem energia necesară pentru standardul de viață cu care ne-am obișnuit; arată drăguț această ciupercă uriașă de panouri solare și surorile sale mai mici, nu?

Acoperișul de panouri solare este înconjurat de grupuri-grupuri de flori ale soarelui uriașe – alte panouri solare, cercuri de diametru foarte mare, pe un suport înalt, care se învârt încet-încet după soare. Spectaculos? Te lasă cu gura căscată! Organizatorii Expo Dubai 2020 lucrau de zor când i-am vizitat. Ce au imaginat / creat deja, găsești pe site. Eu am văzut un colțișor, dar voi puteți să vă luați bilet din timp (sunt tot soiul de facilități, pentru grupuri, pentru familii etc.) și dacă ajungeți la Dubai în acea perioadă, neapărat călcați pragul viitorului.
Dubai este un loc de văzut măcar o dată în viață, de orice călător cu drag de văzut locuri și cunoscut oameni. E un loc cu multe povești, despre care o Șeherezada a zilelor noastre ar putea să umple paginile altor „1001 de nopți” delicioase.

Ochi gigantic, Muzeul Viitorului este armonizat cu clădirile obișnuit înalte ale Dubaiului prin futurismul său. Încă nu i-am trecut porțile, dar data viitoare sper să vă povestesc despre ce minuni ascunde.

Citește și

Golf în Dubai

Ras Al Khaimah, viitoarea ta destinație

Ecoturism în Dubai

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*