Pledoarie braziliană

Foto: Getty Images

Fără ocean și plaje la îndemână, São Paulo e băiatul rău, urban la extrem, al Braziliei. Dar are toate armele să te convingă să mai rămâi. Iată șase dintre ele.

Text: Alexandra Popescu

Mercado Municipal

Fluviul uman clocotește pe abruptul străzii São Bento. Un pas la stânga, altul la dreapta, fă-te una cu zidurile, nu uita de trafic – cam asta-i coregrafia în drum spre principala piață a megalopolisului brazilian. De fapt, clădirea gotică din Rua da Cantereira e doar partea disciplinată și turistică a pieței, în picioare din 1933. Altfel, comerțul s-a revărsat pe toate străzile cartierului și-ți flanchează drumul cu oferte, negustori călcând apăsat sub greutatea sacilor cu marfă, peruci-curcubeu și clienți dezorientați. Intră în Mercadão (cum o numesc localnicii), ale cărei vitralii – peste 70 la număr – filtrează lumina aspră a amiezii, și urmează-ți instinctele. Profită de bunăvoința vânzătorilor și degustă măsline și brânzeturi pe alese, dar fă-ți și o aprovizionare serioasă cu fructe exotice – surprinde-ți papilele cu gustul acrișor al guavelor sau cu fructe crănțănitoare de jabuticaba, așa-zișii struguri brazilieni. Vegetarienii nu prea au loc de-ntors; numeroasele măcelării fac din carne cuvântul de ordine. Cei de la O Rei dos Cabritos mențin tradiția de familie și vând carne de capră la același stand, încă de la înființarea pieței. La Porco Feliz, nu te lăsa influențat de numele firmei – aici nu e loc de discriminări, iar antricotul te așteaptă alături de specialități din broască, aligator sau capibara. Dacă-ți știi stomacul tare, oprește-te la Quiosque da Pimenta, la o paradă a ardeilor iuți. Pentru mai mult zvâc, ia-ți un Geleia da Pimenta cremos pentru sendvișuri sau sos argentinian chimichurri pentru grătar.

Urcă la etaj pentru un prânz memorabil. Mai toate restaurantele din lounge-ul gourmet te îmbie cu marca înregistrată a pieței: sanduíche de mortadela. E nevoie de principii ergonomice și de o forță de compresie mărișoară pentru ca cele 200 g de mezel specific italienesc să se cumințească straturi-straturi într-o chiflă suprasolicitată. Abordarea lui e în funcție de foame – cu sau fără tacâmuri. Alătură-te familiilor de paulistanos la Mortadela Brasil și încearcă o brazuca cu parmezan sau un Fenomeno cu gorgonzola.

Graffiti pe alese

Sampa vibrează de zgomotul traficului, al oamenilor, al elicopterelor care duc crema orașului la serviciu sau la cumpărături. Dar orașul îți vorbește și altfel – doar privește zidurile. În probabil cea mai expresivă scenă urbană din America Latină, artiști și oameni obișnuiți au dat viață construcțiilor prin graffitiuri omniprezente. Sigur, poți vedea lucrări surprinzătoare și la QAZ Street Art Gallery sau în Jardins, la Concreto SP, dar mai bine rezervă-ți câteva ore pentru cartierul Vila Madalena, inclus în circuitul turistic și pentru culoarea sa, în sensul cel mai propriu. Ia la pas străzi precum Harmonia, Luiz Murat, Belmiro Braga sau Beco do Aprendiz, pentru o veritabilă formă artistică. Stenciluri, căpușe grăsune, efecte 3D, dubițe Volkswagen hippie scăldate în vopseluri – artiștii se bat pentru un zid alb și se duelează în stiluri și teme. De departe cea mai celebră e Beco de Batman, unde zidurile și gardurile au căpătat personalitate încă din anii ’80, sub spray-urile unuia dintre primele grupuri de artă stradală, Tupinãodá. Unii artiști creează personaje care călătoresc prin oraș, precum albăstriul indigen Brazilian semnat de Cranio care protestează, printre altele, împotriva defrișărilor din Amazonia.
„Sampa – it’s all about graffiti”, mi-a spus un localnic cu vechime. Orașul pare un carnețel mereu completat, mai mult sau mai puțin caligrafic, pentru a atrage atenția asupra problemelor sociale. Deși nu stau prea bine la capitolul estetică, așa-numiții pixadores nu duc lipsă de curaj și fac acrobații pe înălțimile de beton pentru a-și lăsa mesajele. În 2008, și-au reconfirmat eticheta de vandali după ce au asediat Bienala de Artă din São Paulo.

Tării aromate
Limetele explodează sub apăsarea pistilului. Mojarul cuprinzător primește firul de cachaça ce se insinuează printre bucățile acide. Amestecă. Îmblânzește gustul cu mult zahăr și gheață. Așa s-ar rezuma o rețetă elementară de caipirinha, băutura preferată a Braziliei. Alcoolul distilat din trestie de zahăr, cu arome de rom caraibian, nu și-a început însă cariera ca dătător de curaj în nopțile calde din Sampa, ci ca baza unui remediu băbesc pentru gripa spaniolă care făcea ravagii în 1918: cachaça, lămâie, usturoi și miere. Între timp, limeta a luat locul suratei mai galbene, zahărul a devenit responsabil de dulceață, usturoiul a fost abandonat, iar băutura a început să capete noi valențe lângă fructe precum zmeura, ananasul, tangerinele sau fructul pasiunii. Ray Isle, editor la revista Food and Wine, a dat vinul pe cachaça și a călătorit în Brazilia în căutarea unui distilat autentic; astfel, a descoperit cât de importante sunt notele ierboase, sărate sau condimentate ale licorii, dar și butoaiele din esențe exotice în care se maturează – artizanii înlocuiesc de multe ori stejarul cu lemn de umburana, balsam, aripibá sau ipé.
Sao Paulo te așteaptă aproape oricând și oriunde cu o caipirinha. Mai toate lanchonetele de la colț de stradă îți pot infuza cu alcool cheful de samba, la fel cum barmanii de la Sancho Bar y Tapas, de pe Rua Augusta, îți pot amesteca atent cocktailul de caipirinha cu măr și maracuja. Dacă ești un puritan încercat, fă un popas la restaurantul Mocotó din Vila Medeiros, ca să încerci cachaça fără artificii care să-i ascundă tăria. Pentru o planificare atentă, intră pe pagina lor de web (http://www.mocoto.com.br/cachacas.html) și alege dintre cele peste 300 de tipuri de cachaça, din toate regiunile Braziliei – Rainha provine din Paraíba și cele 53 grade o fac campioană la tărie, în timp ce Busca Vida, din sud-est, se rezumă timid la doar 18 grade.

Foto: Coffee Lab

Cafezinho
Din secolul al XIX-lea, mare parte din economia Braziliei a gravitat în jurul boabei de cafea; São Paulo însuși își datorează multiculturalitatea și supremația industrială cafelei cultivate intens în sud-estul țării care a atras valuri de imigranți.
Strategic dozată, cofeina te poate ajuta să navighezi mai ușor printr-un Sampa copleșitor. Aventurează-te din nou printre galeriile de graffiti din Vila Madalena, până pe strada Fradique Coutinho. Înființează-te la numărul 1340, la Coffee Lab, declarată de revista Veja Comer & Beber cea mai bună cafenea din São Paulo în 2012. Aici, proprietara Isabela Raposeiras, prima campioană braziliană la barrista, exploatează cu precizie științifică gustul cafelei. Localul e o agoră pentru amatori și profesioniști, pentru cei care vor să învețe mai multe despre disciplina cafelei sau vor să se scalde în aroma boabelor prăjite în bucătăria deschisă, dar mai ales pentru un răgaz de cafea. Încearcă licoarea preparată la aeropress (6 R$).

Evadare tropicală
Din satelit, pata de beton a Sampei devine pe ici-colo verde. Parque Estadual da Cantereira cere puțină răbdare – e la 10 km nord de centrul orașului –, dar merită. Caută oxigenul într-una dintre cele mai întinse păduri tropicale originale dintr-o zonă urbană, merit recunoscut și de UNESCO. Rămășițele pădurii tropicale atlantice (sacrificate în favoarea plantațiilor de cafea) găzduiesc peste 200 de specii de animale, multe dintre ele endemice. Parcul este împărțit în 3 regiuni – Pedra Grande, Figueiras și Bica – și îmbină liniile precise ale aleilor asfaltate cu sălbăticia potecilor printre ferigile uriașe și esențele tropicale. Cele aproape 8.000 de hectare se laudă și cu observatorul Pedra Grande (la aproximativ 1.000 m altitudine, de unde poți vedea panorama metropolei) și cu Lago das Carpas, unul dintre locurile preferate de picnic al famillilor paulistane.
La fel, familiile de capibara – cele mai mari rozătoare din lume – se tolănesc cu dezinvoltură în lumina filtrată de vegetația luxuriantă.

Enclavă cu savoare asiatică

Dacă e weekend, nu sta prea mult pe gânduri – ia metroul și coboară în Liberdade, centrul de gravitație al comunității japoneze din São Paulo, cea mai numeroasă din afara Țării Soarelui-Răsare. În 1908, 167 de familii japoneze au debarcat în Santos pentru a lucra pe plantațiile de cafea din statul São Paulo. Treptat, condițiile grele de muncă și dezvoltarea industrială urbană i-a atras spre oraș; exemplul le-a fost urmat de numeroasele valuri ulterioare de imigranți niponi.

În Liberdade nu e rost doar de văzut chipuri asiatice care te surprind cu muzicalitatea portughezei braziliene pe care o vorbesc; de 33 de ani încoace, Feira da Liberdade reunește săptămânal peste 200 de standuri cu obiecte din cultura niponă – de la suvenire din lemn la produse origami și bijuterii –, dar și cu mâncare tradițională, care te-ar putea face să uiți de orice delicatese braziliene. Ce-i drept, n-o să ai parte de tranșanta igienă japoneză și nici de cozi prea disciplinate, dar fă un sacrificiu pentru o porție aburindă de gyoza (un soi de gogoși prăjite în ulei de susan, umplute cu diverse cărnuri sau fructe de mare), pentru un prânz generos cu yakisoba (tăiței cu legume și carne scăldați în sos și aonori, pudră de alge) sau pentru excentricele dulciuri cu fasole roșie (azuki). Ceva mai multă organizare găsești chiar pe unul dintre flancurile pieței, unde japonezii au înființat o replică a bufeturilor suedeze braziliene cu mâncare la kilogram la preț fix. Întreabă-ți stomacul cât poate duce, respinge minimalismul bucătăriei japoneze și alocă gramele după pofta inimii rolelor de sushi, bucăților de sashimi și caracatiței.
Anual, luna iulie aduce în Liberdade Festivalul Japonez, cel mai mare eveniment nipon din America Latină (în 2013, între 19 și 21 iulie, el a avut ca temă tehnologia). Toate generațiile sunt răsfățate, piața oferind locuri de joacă pentru copii, dar și sesiuni de masaj pentru vârstnici; în același timp, Brazilia îi alege pe cei mai ingenios costumați amatori de cosplay (concurenții intră în pielea personajelor fictive preferate), la campionatul național de profil. Faza următoare îi duce pe câștigători la competiția mondială din Japonia. În plus, 30 de japoneze braziliene vor fi sub lupa publicului la concursul Miss Nikkei.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*